ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1289/2020

Ședința publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost înregistrată la 30 august 2018, sub nr. x/2018, cerere de revizuire a deciziei civile nr. 27 din 23 aprilie 2013 și a încheierii de amânare a pronunțării din 16 aprilie 2013, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2004, formulată de revizuenții A., Societatea B. și C..

Prin decizia civilă nr. 329 din 2 martie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția perimării și a constatat perimată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 27 din 23 aprilie 2013 și a încheierii de amânare a pronunțării din 16 aprilie 2013, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2004.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Ploiești au formulat recurs revizuenții A., Societatea B. și C..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 25 mai 2020.

La termenul de judecată din 25 iunie 2020, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității recursului, invocată din oficiu.

Examinând cererea de recurs, în raport de excepția tardivității invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.

Termenul de cinci zile are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac.

Examinând actele dosarului, se constată că decizia prin care a fost constatată perimată cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei civile nr. 27 din 23 aprilie 2013 și a încheierii de amânare a pronunțării din 16 aprilie 2013 ale Curții de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2004, a fost pronunțată la 2 martie 2020.

Termenul de cinci zile, prevăzut de art. 253 alin. (2) C. proc. civ. pentru declararea recursului, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (1) și (5) C. proc. civ., s-a împlinit la 9 martie 2020.

Cum cererea de recurs a fost depusă la 16 martie 2020, cu depășirea termenului de cinci zile prevăzut de lege, Înalta Curte constată că, în cauză, a intervenit sancțiunea decăderii recurentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, în condițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge ca fiind tardiv introdus recursul declarat revizuentii A., Societatea B. și C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat revizuentii A., Societatea B. și C. împotriva deciziei civile nr. 329 din 2 martie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2020.