ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2141/2020

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția I civilă la data de 29 septembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a contestat anexa 2 nr. 8422/VI/9/2016 din 7 decembrie 2016 în ceea ce privește vechimea în specialitate, solicitând obligarea acestora la acordarea vechimii conform Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 284/2010.

Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău și excepția autorității de lucru judecat.

Prin sentința civilă nr. 35 din 10 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesual pasivă. Totodată, s-a admis excepția autorității de lucru judecat și s-a respins acțiunea formulată de reclamant pentru autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel.

Prin încheierea de ședință din 3 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei, având în vedere lipsa nejustificată a părților și faptul că niciuna dintre acestea în faza procesuală a apelului nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar prin încheierea din 27 septembrie 2018 s-a respins cererea de repunere pe rol, formulată de apelantul-reclamant și s-a menținut măsura suspendării.

La 16 octombrie 2019, din oficiu, s-a dispus citarea părților în vederea discutării perimării cererii de apel, fixându-se termen în acest sens la 14 noiembrie 2019, când, în temeiul dispozițiilor art. 416 C. proc. civ. coroborat cu art. 420 C. proc. civ., instanța de apel a invocat din oficiu excepția perimării apelului.

Prin Decizia nr. 2843 din 14 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, s-a admis excepția perimării invocată din oficiu și s-a constatat perimat apelul declarat de reclamantul A., având în vedere că de la data suspendării cauzei și până la data citării din oficiu a acestora pentru discutarea perimării, cauza a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni și că, în speță, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere ori de suspendare a termenului de perimare, iar niciuna dintre părți nu a solicitat judecata în lipsă.

La 18 noiembrie 2019, reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 2843 din 14 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, precizând că motivele de recurs le va formula înaintea primului termen de judecată.

La 7 ianuarie 2020, recurentul-reclamant a depus la Înalta Curte de Casație și Justiție motivele de recurs, susținând în esență că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nu i-a acordat, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 284/2010, cap. Familia ocupațională "Justiție", vechimea în specialitate corespunzătoare funcției pe care a ocupat-o, respectiv de tehnician criminalist cu studii superioare, cu motivarea că nu ar face parte din categoria personalului auxiliar.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 mai 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au înțeles să își exercite acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 29 septembrie 2020.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., nulitatea căii extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, va anula recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul are ca obiect decizia nr. 2843 din 14 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a fost admisă excepția perimării invocată din oficiu și a fost constatat perimat apelul declarat de reclamantul A..

Potrivit art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ. "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Dispozițiile art. 490 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, "recursul și, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute la art. 83 alin. (3) și art. 84".

Totodată, conform dispozițiilor art. 176 pct. 6 C. proc. civ., "nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la: alte cerințe extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel".

Ca atare, depunerea cererii de recurs, precum și a motivelor de recurs formulate separat, la instanța a cărei hotărâre se atacă, este impusă sub sancțiunea nulității.

În plus, potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia".

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate și motivate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În speță, recursul împotriva hotărârii de perimare a judecății a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit declarației de recurs aflată la dosarul de recurs, însă motivele de recurs, au fost depuse direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum rezultă din dovada aflată la dosarul de recurs.

Așa fiind, având în vedere că motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant au fost depuse direct la Înalta Curte de Casație și Justiție devin aplicabile dispozițiile art. 490 alin. (1) C. proc. civ. raportate la art. 176 pct. 6 din același cod.

În consecință, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2843 din 14 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2020.