ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2049/2021

HOTĂRÂRE

07.10.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2049/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 07 octombrie 2021

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța și trimisă spre înregistrare Tribunalului Constanța ca urmare a rezoluției Președintelui secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, petenta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimații B. și C. eliberarea unui certificat în conformitate cu dispozițiile art. 53 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea hotărârilor în materie civilă și comercială, cu scopul de a pune în executare hotărârea definitivă pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța în soluționarea căreia a reținut următoarele:

Prin decizia civilă nr. 216 din 13.07.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Constanța a fost admisă cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 43/27.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în sensul obligării revizuentului B. la plata onorariului de avocat în sumă totală de 5.100,31 RON, în favoarea intimatei A. S.R.L., în măsura în care aceeași instanță a fost cea care a soluționat și cererea de revizuire ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018

Instanța a apreciat că în speță, competența de eliberare a certificatului prevăzut de art. 53 din Regulamentul UE nr. 1215/2012 revine instanței care a pronunțat hotărârea de fond, în raport de care a fost formulată prezenta cerere și care conține elemente ce pot fi duse la îndeplinire prin executare, iar nu Tribunalului Constanța, potrivit jurisprudenței CJUE cauza C 347/18.

Față de considerentele expuse în precedent, Tribunalul Constanța, secția a II-a Civilă prin sentința civilă nr. 449 din 16.08.2021 a admis excepția necompetenței materiale și a trimis cauza spre competentă soluționarea Curții de Apel Constanța.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 25.08.2021.

Curtea de Apel, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea căreia a reținut următoarele:

Dosarul de fond a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța în anul 2011, iar potrivit art. 24 C. proc. civ. dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, art. 27 dispunând că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Deși petenta a invocat prin cerere dispozițiile art. 53 din Regulamentul UE nr. 1215/2012, acestea nu sunt aplicabile în cauză față de dispozițiile art. 66 și art. 81.

Întrucât acțiunea de fond a fost înregistrată în anul 2011, devin aplicabile prevederile Regulamentului nr. 44/2001 care la art. 54 prevede că instanța sau autoritatea competentă din statul membru în care s-a pronunțat hotărârea eliberează la cererea oricăreia dintre părțile interesate, un certificat conform modelului din anexa V la prezentul regulament.

În raport de dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 119/2006, competența de a emite certificatul prevăzut în anexa V aparține primei instanțe, în speță Tribunalul Constanța.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin încheierea nr. 52 din 06.09.2021 a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și, în consecință:

A declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Constanța, secția a II-a Civilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție constatând că în cauză există un conflict negativ de competență între cele două instanțe care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind în favoarea Tribunalului Constanța competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prealabil se reține că prin cererea de chemare în judecată petenta A. S.R.L. a solicitat eliberarea unui certificat în conformitate cu art. 53 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1215/2012 privind competența judiciară, recunoașterea hotărârilor în materie civilă și comercială.

Interesul solicitării menționatului certificat constă în punerea în executare a obligației de plată a cheltuielilor de judecată stabilite prin decizia nr. 216 din 13.07.2020 de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 43 din 27.01.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018, de către Curtea de Apel Constanța.

Prin sentința nr. 449 din 16 august 2021 Tribunalul Constanța, învestit cu soluționarea cauzei, a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 42 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 1215/2012, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței care a pronunțat decizia nr. 216 din 13.07.2020 în dosarul nr. x/2018, respectiv în favoarea Curții de Apel Constanța.

Curtea de Apel Constanța, la rândul său, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Constanța, reținând aplicabilitatea prevederilor Regulamentului 44/2001, raportat la dispozițiile art. 66 din Regulamentul nr. 1215/2012.

Plecând de la aceste premise, Înalta Curte reține, totodată, că litigiul în cadrul căruia a fost pronunțată decizia în raport de care se solicită eliberarea certificatului conform reglementărilor Uniunii Europene, a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată (Tribunalul Constanța) în anul 2011.

Uniunea Europeană a adoptat în timp, două regulamente privind recunoașterea hotărârilor în materie civilă și comercială ce prezintă relevanță din perspectiva regulatorului de competență: Regulamentul CE 44/2001 și Regulamentului CE nr. 1215/2012.

Deși petenta a indicat art. 53 din Legea nr. 1215/2012 ca normă de drept aplicabilă cererii sale, Înalta Curte reține incidența în speță a dispozițiilor art. 66 din actul european menționat, potrivit căruia Regulamentul CE nr. 44/2001 continuă să se aplice hotărârilor pronunțate în cadrul acțiunilor judiciare intentate, actelor autentice întocmite sau înregistrate în mod oficial și tranzacțiilor judiciare aprobate sau încheiate înainte de 10 ianuarie 2015 și care intră în domeniul de aplicare al regulamentului respectiv.

În acest context, Înalta Curte apreciază aplicabilitatea în cauză a prevederilor Regulamentul CE nr. 44/2001, raportat la data înregistrării litigiului pe rolul instanței de judecată pe rolul instanței de judecată - 2011, respectiv a art. 54 conform căruia "Instanța sau autoritatea competentă din statul membru în care s-a pronunțat hotărârea eliberează la cererea oricăreia dintre părțile interesate, un certificat conform modelului din anexa V la prezentul regulament"

În considerarea celor arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 119/2006, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

În consecință, devin incidente dispozițiile O.U.G. nr. 119/2006, în forma în vigoare la data promovării litigiului de fond, care statuează că în cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în România și pentru care se solicită recunoașterea sau încuviințarea executării într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competența de a emite, potrivit art. 54 din Legea nr. 44/2001, certificatul prevăzut în anexa V din regulament, revine primei instanțe (art. 2).

Înalta Curte nu reține relevanța în speță a jurisprudenței CJUE - cauza C -347/18 în condițiile în care această jurisprudență a consacrat interpretarea unor dispoziții ale Regulamentului CE nr. 1215/2012, act ulterior regulamentului aplicabil cauzei. Interpretarea ulterioară dată de CJUE nu poate avea efect retroactiv, astfel încât să conducă la concluzia incidenței sale și în ce privește actul european ulterior.

În considerarea celor arătate anterior, în raport și de normele de drept aplicabile, atât europene cât și naționale, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.