ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2038/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 30 iunie 2015 pe rolul Tribunalului Constanța, sub număr de dosar x/2015, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Mangalia, legal reprezentat prin Primar, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 202.618,45 RON, reprezentând daune interese cuvenite societății reclamante, cu cheltuieli de judecată.

La 16 aprilie 2018, reclamanta și-a majorat câtimea obiectului cererii de chemare în judecată, la suma de 360.917 RON.

Prin sentința civilă nr. 1013 din 19 iunie 2018, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Mangalia prin Primar; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 360.917 RON, reprezentând daune - interese; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 8.388 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și onorariu expert).

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Municipiul Mangalia a declarat apel, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii și înlăturarea antrenării răspunderii civile a pârâtei pentru evicțiunea terțului ca urmare a neîndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 1337 C. civ.

Prin decizia civilă nr. 165 din 22 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat, apelul formulat de pârâtul MUNICIPIUL MANGALIA, împotriva sentinței civile nr. 1013 din 19 iunie 2018 pronunțate de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Municipiul Mangalia prin Primar a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 165 din 22 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

După o scurtă prezentare a situației de fapt, în argumentarea recursului, susține, în esență, că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1340 C. civ. privind exonerarea de răspundere a vânzătorului bunului.

În acest context, consideră că instanța în mod greșit a apreciat că este suficient ca reclamanta să fi fost de bună-credință la momentul perfectării vânzării, deoarece din formularea legiuitorului rezultă că existența bunei-credințe nu este o condiție suficientă pentru a beneficia de garanția pentru evicțiune.

Câtă vreme legiuitorul nu condiționează exonerarea răspunderii vânzătorul de "cunoașterea cauzei de evicțiune", ci de cunoașterea "pericolului evicțiunii", în opinia recurentului, interpretările instanțelor de fond și de apel sunt excesiv de restrânse, în favoarea reclamantei.

Apreciază că în cauză au fost administrate suficiente probe din care să rezulte că la momentul adjudecării societatea A. a cunoscut sau ar fi trebuit în mod rezonabil să cunoască faptul ca imobilul ce face obiectul vânzării este în litigiu.

Pericolul evicțiunii rezultă clar din lipsa unor documente necesare oricărei licitații publice, respectiv o adeverință eliberată de vânzător din care să rezulte că terenul nu face obiectul vreunei cereri de retrocedare în temeiul Legii nr. 10/2001 sau a Legii nr. 18/1991.

Consideră că o corectă interpretare a dispozițiilor legale presupunea ca instanța să sancționeze în mod corect, prin aplicarea legii, lipsa minimelor diligențe în ceea ce privește vânzarea, diligențe referitoare nu doar la existența notificării pentru teren, ci la "existența unui litigiu pe rolul instanțelor cu privire la teren".

Precizează că, în susținerea argumentelor, a făcut referire și la o decizie de speță, întemeiată pe dispozițiile art. 1337 C. civ., respectiv la decizia nr. 77R din 11.02.2010 a Curții de Apel București, secția IX-a civilă, pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală.

Totodată, în ceea ce privește valoarea de circulație a bunului, în opinia recurentului, în mod greșit instanța a respins criticile vizând raportul de expertiză efectuat în cauză.

În raportul de expertiză efectuat, precizează recurentul-pârât, există lacune privind cauza care a determinat aplicarea unui coeficient de corecție în cuantum exagerat, fapt ce a determinat o valoare excesiv de mare a bunului ce face obiectul litigiului.

Or, în condițiile în care instanța nu era lămurită în legătură cu valorile raportului de expertiză, judecătorul putea solicita, în condițiile legii, lămuriri expertului desemnat în cauză și, eventual, să admită o parte dintre obiectiuni pentru lămurirea aspectelor neclare.

Lămurirea aspectelor privind valoarea de circulație a bunului, fie prin contraexpertiză, fie prin admiterea obiecțiunilor, putea avea ca rezultat obținerea unei valori inferioare celei stabilite în expertiza efectuată în fond, lipsa oricăror clarificări conducând la neaflarea adevărului în cauză, principiu ce ține de esența oricărei judecăți.

Solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și, rejudecând, admiterea apelului cu consecința respingerii acțiunii, ca nefondată.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii de recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 9 iunie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurentul-pârât MUNICIPIUL MANGALIA - PRIN PRIMAR a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, susținând, în esență, că argumentele aduse în susținerea recursului se încadrează în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de recurentul-pârât MUNICIPIUL MANGALIA - PRIN PRIMAR din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiului de drept invocat (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Se constată că recurentul-pârât a indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că instanța de apel ca instanță devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentului cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurent rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurentul a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

În speță, recurentul tinde, în realitate, la o restabilire a situației de fapt, repunând în discuție probele (expertiza efectuată în cauză) și solicitând instanței de recurs să reconsidere concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală, iar faptul că se indică anumite dispoziții legale (ex: art. 1337, art. 1340 C. civ.), fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

Așa fiind, motivul de nelegalitate instituite de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. a fost invocat cu scopul de a repune în discuție probele și de a restabili situația de fapt, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentului nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL MANGALIA - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 165 din 22 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL MANGALIA - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 165 din 22 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2021.