ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2028/2021

HOTĂRÂRE

06.10.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2028/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 1 martie 2021, pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, sub număr de dosar x/2021, reclamantul Sindicatul Județean Sanitas Prahova - în calitate de împuternicit de membrul său de sindicat, dar și acesta în nume propriu, respectiv A. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Județean de Urgenta Ploiești solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța:

să se constate că reclamanta - membru al Sindicatului din tabelul nominal anexat acțiunii și în nume propriu a desfășurat activitate în condiții deosebite de muncă, începând cu data semnării contractului individual de muncă cu pârâtul angajator și până la data pronunțării asupra prezentei, cu obligarea acestuia să-l încadreze în categoria locurilor de muncă deosebite în baza Legii nr. 104/2003;

obligarea pârâtului să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat diferențele contribuțiilor de asigurări sociale, pentru perioada lucrată în condiții deosebite mai sus menționată;

obligarea pârâtului să depună la Casa Județeană de Pensii Prahova declarații nominale rectificative, de la data începerii activității și pentru întreaga perioada lucrată în aceste condiții deosebite.

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 22 din Legea 104/2003, art. 27 din Legea 263/2010, art. 40 alin. (2) lit. f) Codul Muncii, art. 270 Codul Muncii, art. 29 alin. (1) din O.G. nr. 80/2013.

Constatând că acțiunea a fost formulată de Sindicat în calitate de împuternicit de către membrii de sindicat, dar și de salariați în nume propriu, reclamanta A. având domiciliul în Municipiul București, pentru o bună administrarea a justiției, prin încheierea din 18 mai 2021, Tribunalul Prahova a dispus disjungere cererii de chemare în judecată formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Județean de Urgență Ploiești.

Ca urmare a disjungerii, s-a format prezentul dosar cu nr. x/2021

Tribunalul Prahova a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, având în vedere că domiciliul reclamantei A. este în București.

Prin sentința civilă nr. 1529 din 18 mai 2021, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect "acțiune în constatare", formulată de reclamantul Sindicatul Județean Sanitas Prahova în calitate de împuternicit de membrul său de sindicat, dar și acesta în nume propriu, respectiv A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Județean de Urgență Ploiești, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII a litigii de muncă și asigurări sociale.

Primind dosarul, Tribunalul București a reținut că instanța a fost învestită cu soluționarea unui conflict de muncă, astfel cum acesta este definit de art. 231 din Codul muncii.

S-a arătat că organizația sindicală beneficiază de calitate procesuală activă în litigiile în care îi reprezintă pe membrii săi, conform dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011. Prin instituirea acestui beneficiu al calității procesuale active organizația sindicală a dobândit drepturile și obligațiile unui reclamant dintr-un conflict de muncă, astfel că se poate determina instanța competentă teritorial în funcție de sediul organizației sindicale.

Tribunalul București a subliniat că aceeași opinie a exprimat-o Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii conform căreia:

"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozitiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în solutionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Cum dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție problemelor de drept într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ. și cum sediul organizației sindicale este stabilit în Județul Prahova, prin sentința civilă nr. 5431 din 14 iulie 2021, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A., reprezentată legal de Sindicatul Județean Sanitas Prahova, a solicitat instanței 1. să se constate că reclamanta - membru al Sindicatului din tabelul nominal anexat acțiunii și în nume propriu a desfășurat activitate în condiții deosebite de muncă, începând cu data semnării contractului individual de muncă cu pârâtul angajator și până la data pronunțării asupra prezentei, cu obligarea acestuia să-l încadreze în categoria locurilor de muncă deosebite în baza Legii nr. 104/2003;

obligarea pârâtului să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat diferențele contribuțiilor de asigurări sociale, pentru perioada lucrată în condiții deosebite mai sus menționată;

Înalta Curte reține că prezentul litigiu, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, are natura juridică a unui conflict de muncă.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, iar potrivit art. 28 alin. (1) și (2) din același act normativ, salariații pot fi reprezentați legal de sindicat.

Prin decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justitie, dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acțiunilor formulate de sindicat este cea de la sediul sindicatului reclamant.

În egală măsură, chiar în contextul celor statuate prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, nu se poate reține că se instituie o competență teritorială exclusivă doar în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se regăsește sediul organizației sindicale, în condițiile în care acțiunea este formulată de un membru al sindicatului, reclamanta A., care are domiciliul în București.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta A. prin reprezentant legal Sindicatul Județean Sanitas Prahova aparține instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamanta, respectiv Tribunalul București, iar nu instanței (Tribunalul Prahova) în a cărei circumscripție își are sediul reprezentantul reclamantei, Sindicatul Județean Sanitas Prahova.

Față de considerentele anterior expuse și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.