ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.09.2021

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1921/2021

HOTĂRÂRE
29.09.2021
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1921/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la 5 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Carei ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 306.952,79 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de canal apă meteo neachitate la scadență, în cuantum de 251.788,73 RON, și a penalităților de întârziere, în cuantum de 55.164,06 RON; cu cheltuieli de judecată.

La 7 martie 2019, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 46.727,81 RON, reprezentând debit restant, și a sumei de 12.020,03 RON, reprezentând penalități de întârziere.

Prin sentința nr. 81 din 4 aprilie 2019, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., astfel cum a fost precizată și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 46.727,81 RON, reprezentând debit restant, suma de 12.020,03 RON, reprezentând penalități de întârziere și 2.280 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței pronunțate a declarat apel pârâtul Municipiul Carei.

Prin decizia nr. 39/C/2020-A din 4 februarie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârât.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Carei, solicitând instanței casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac afirmă că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 241/2006 și ale Ordinului ANRSC nr. 90/2007 pentru aprobarea Contractului-cadru de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa și de canalizare. Instanța de apel a reținut în mod greșit că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 10 pct. 3 din contract și că cele două facturi solicitate la plată ar îndeplini exigențele Ordinului ANRSC nr. 90/2007 deși în aceste facturi nu era menționată cantitatea de precipitații comunicată de ANMH, necesară pentru completarea formulei de calcul și stabilirea valorii facturilor.

Recurentul arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii prin care s-a solicitat ca intimata să justifice modalitatea de calcul, reținând că recurentul și-a însușit modalitatea de calcul prin semnarea contractului și a anexelor la contract. Se contestă caracterul cert și exigibil al creanței pretinse de intimata-reclamantă.

Recurentul-pârât și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, motivat de faptul că, prin cererea de recurs, se invocă aspecte de netemeinicie.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul declarat în cauză este nul.

Prin încheierea din 31 martie 2021, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul-pârât a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că nu este de acord cu concluziile acestuia.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Autorul căii extraordinare de atac a indicat în cererea de recurs motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care vizează încălcarea normelor de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, în extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori în restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Criticile prin care se invocă greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 241/2006 și ale Ordinului ANRSC nr. 90/2007 nu pot fi analizate din perspectiva acestui motiv de casare deoarece recurentul-pârât contestă certitudinea și exigibilitatea creanțelor și face trimitere la prevederile contractului încheiat între părți, aducând în discuție aspecte de netemeinicie, pe care le-a susținut și prin memoriul de apel și care nu pot fi analizate în stadiul procesual al recursului.

Instanța de apel este cea care, pe baza probelor, stabilește situația de fapt, iar în calea extraordinară de atac a recursului se analizează exclusiv aspectele de nelegalitate, fără a se proceda la o devoluare a fondului cauzei. Astfel nu mai pot fi analizate chestiunile legate de îndeplinirea sau nu de către reclamantă a obligațiilor prevăzute la art. 10 pct. 3 din contract sau de conținutul și valoarea facturilor emise în temeiul Ordinului ANRSC nr. 90/2007.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că instanța de recurs are obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Față de faptul că recurentul-pârât nu a formulat critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Carei împotriva deciziei civile nr. 39/C/2020-A din 4 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL CAREI împotriva deciziei civile nr. 39/C/2020-A din 4 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 septembrie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-09-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1871/2021
Ședința publică din data de 28 septembrie 2021 Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 29 iunie 2017, pe rolul Tribunalului Satu-Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ
ÎCCJ 2025-09-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1169/2025
a II-a civilă a respins, ca nefondat, recursul incident declarat de recurenta-pârâtă Compania de Apă Oradea S.A. împotriva deciziei nr. 379/2022 - A din 20 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă. A admis r
ÎCCJ 2021-06-23
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1632/2021
Ședința publică din data de 23 iunie 2021 Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 31/30.09.2020, Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș a resp
ÎCCJ 2021-09-14
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1669/2021
C. civ. Reclamantul a depus la dosar precizări, prin care și-a micșorat cuantumul pretențiilor, arătând că în urma încasării sumei de 47.366 RON, obligația de plată a pârâtei este în cuantum de 397.503,84 RON. Prin sentința civilă nr. 104 d
ÎCCJ 2023-11-27
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2532/2023
, să fie obligate în solidar chematele în garanție la plata unei sume stabilite provizoriu la suma de 500.000 RON, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 338/18.02.2021, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția necompetențe
Sursă