ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1920/2021

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Olt sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., anularea deciziei de sancționare nr. 53 din 16 mai 2018 și a deciziei de concediere nr. 93 din 25 mai 2018, emise de aceasta.

Prin sentința civilă nr. 13/2019 din 15 ianuarie 2019, Tribunalul Olt, secția I civilă a admis contestația formulată împotriva deciziei nr. 53 din 16 mai 2018, pe care a anulat-o; a admis în parte contestația formulată împotriva deciziei nr. 93 din 25 mai 2018, pe care a anulat-o în parte în sensul că a înlocuit sancțiunea aplicată, a desfacerii contractului individual de muncă, cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni, conform art. 248 alin. (1) lit. d) Codul muncii; a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior, cu plata drepturilor salariale conform art. 80 Codul muncii, de la data concedierii și până la data reintegrării efective, și a obligat pârâta la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L.

Prin decizia nr. 1489/2019 din 21 mai 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat sentința în tot în sensul că a respins contestația formulată împotriva deciziilor nr. 53 din 16 mai 2018 și nr. 93 din 25 mai 2018 și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., solicitând instanței să îl admită și să caseze decizia atacată, cu trimitere spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac afirmă că decizia recurată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii deoarece dosarul s-a judecat la primul termen. Se arată că au fost încălcate dispozițiile art. 261 pct. 1 alin. (5) și ale art. 425 C. proc. civ., hotărârea fiind nemotivată și că probele nu au fost analizate. În continuare se face referire la înscrisurile din dosar. Aceeași parte susține și că decizia încalcă dispozițiile art. 477-478 din același cod privind efectul devolutiv al apelului și că instanța de apel nu a interpretat corect probele administrate.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. din 1865 și de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil față de prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în subsidiar ca tardiv formulat și, într-un al doilea subsidiar, ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Prin încheierea din 31 martie 2021, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că nu este de acord cu concluziile acestuia.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, reține următoarele:

Prezentul recurs vizează nr. 1489/2019 din 21 mai 2019 prin care Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelul formulat de intimata-pârâtă împotriva unei sentințe pronunțate într-un litigiu având ca obiect contestația formulată de reclamanta împotriva unei decizii de sancționare și a unei decizii de concediere emise de pârâtă în calitate de angajator. Se constată astfel că acțiunea introductivă are ca obiect soluționarea unui conflict individual de muncă.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale, precum și hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Conform art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, hotărârile pronunțate de instanțele de fond în materia conflictelor de muncă sunt supuse numai apelului.

Din analiza acestor prevederi legale rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are și valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Înalta Curte apreciază că nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, solicitate de intimata-pârâtă, întrucât conform art. 494 raportat la art. 452 C. proc. civ., pentru a se acorda cheltuielile de judecată, partea care le solicită trebuie să facă dovada plății acestora. Față de faptul că intimata-pârâtă a depus la dosar o chitanță, fără a avea indicat numărul dosarului în legătură cu care a fost acordată asistența juridică, instanța supremă constată că nu a fost făcută dovada cheltuielilor de judecată.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) din același cod, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1489/2019 din 21 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1489/2019 din 21 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 septembrie 2021.