ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1906/2021

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la 13 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. Uzina de Agent Termic și Alimentare cu Apă S.A. prin administrator special și prin administrator judiciar, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.043.125,14 RON, reprezentând debit principal în cuantum de 850.998,79 RON și la plata sumei de 192.126,35 RON, reprezentând penalități întârziere, precum și la plata penalităților de întârziere până la data integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta A. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata prejudiciului material cauzat prin calcularea greșită a penalităților, estimând valoarea pretențiilor la suma de 192.126,35 RON.

Prin sentința nr. 81/2020 din 30 iunie 2020, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 850.998,79 RON, reprezentând debit principal și la plata sumei de 275.582,30 RON, reprezentând penalități de întârziere și a obligat pârâta la plata penalităților de întârziere până la data integrală a debitului. A respins cererea reconvențională formulată de pârâtă. A obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON, reprezentând onorariu expert.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta S.C. Uzina de Agent Termic și Alimentare cu Apă S.A. și pârâta A..

Prin decizia civilă nr. 502/2020 din 21 octombrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis apelurile declarate, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâta la plata penalităților de întârziere în valoare de 192.126,35 RON și în continuare până la plata efectivă a debitului principal și a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON, reprezentând onorariu expert. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a respins cererile de acordare a cheltuielilor de judecată din apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta-pârâta A., solicitând admiterea căii de atac formulate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-pârâtă arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate și nici asupra cheltuielilor de judecată, încălcând astfel prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ.. Mai arată că reclamanta a nesocotit sentința civilă nr. 114/2017 și nu a calculat corect penalitățile.

Recurenta-pârâtă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării și excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspectele legate de timbrarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin decizia recurată, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâta la plata penalităților de întârziere în valoare de 192.126,35 RON și în continuare până la plata efectivă a debitului principal.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă criticând în esență modul în care au fost calculate penalitățile.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) teza I coroborate cu cele ale art. 3 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, iar conform art. 32 și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile legii.

Înalta Curte constată că prin adresa comunicată la 22 februarie 2022, recurentei-pârâte i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.083,32 RON, calculată conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Din actele dosarului nu rezultă că recurenta ar fi solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru sau că ar fi promovat o cerere de acordare facilități la plata taxei de timbru.

Pentru aceste considerente și văzând că până la data soluționării căii de atac formulate, recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., și, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a din același cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 502/2020 din 21 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 502/2020 din 21 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 septembrie 2021.