ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1905/2021

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 3 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu diferența de salariu neacordat pentru perioada de la 1 august 2018 până la data plății efective, precum și obligarea la plata daunelor morale.

Prin sentința civilă nr. 8502 din 21 noiembrie 2018, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă sub același număr de dosar.

Prin sentința nr. 470 din 20 februarie 2019, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei B. S.R.L. și a respins cererea ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Deoarece din actele de la dosarul cauzei a rezultat că pârâta fusese radiată la 21 ianuarie 2019 în urma finalizării procedurii de dizolvare și lichidare, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin încheierea de ședință din 28 mai 2019, numirea unui curator în persoana dnei avocat C. și a pus în vedere reclamantului să achite onorariul acesteia, sub sancțiunea suspendării cauzei. La termenul de la 25 iunie 2019, instanța, constatând că reclamantul nu achitase onorariul curatorului, a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

La 13 decembrie 2020, prin cererea aflată la dosarul de apel, reclamantul a solicitat reluarea judecății.

Prin decizia nr. 1338/2020 din 10 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de redeschidere a judecății, ca neîntemeiată, a admis excepția perimării apelului și a constatat perimat apelul.

Împotriva deciziei nr. 1338/2020 din 10 iunie 2020, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei instanței de apel spre continuarea judecății.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurentul formulează critici legate de modul în care instanța a aplicat dispozițiile din materia perimării, apreciind că numai în cazul în care partea formulează cerere de reluare a judecății după suspendare ulterior împlinirii termenului de perimare, instanța poate pune în discuție excepția perimării. Mai arată că a formulat cererea de reluare a judecății înainte de expirarea termenului de 6 luni, ce curge de la data comunicării încheierii de suspendare.

Autorul căii de atac susține că sancțiunea perimării se pronunță de către instanță numai după verificarea și constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege și se face o enumerare a acestor condiții. Apreciază că perimarea nu poate opera dacă abandonarea cauzei în nelucrare nu se datorează vinei părții.

În continuare, recurentul-reclamant prezintă istoricul cauzei, arătând că asociatul intimatei ar fi declarat fals în fața Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ilfov că nu ar avea datorii față de terți pentru a putea dizolva și lichida societatea și a nu plăti recurentului-reclamant sumele pe care acesta le pretindea.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 10 februarie 2021, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul-reclamant a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a apreciat că recursul este admisibil.

Prin încheierea din 26 mai 2021 s-a fixat termen în ședință publică la 29 septembrie 2021, cu citarea părților, în vederea discutării excepției lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L.

Analizând cu prioritate excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-pârâte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile. Per a contrario, nu poate fi parte într-un proces civil persoana care nu are capacitate procesuală de folosință întrucât a fost radiată, cum este cazul în speță.

Capacitatea procesuală de folosință este acea parte a capacității procesuale care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual; sancțiunea lipsei capacității procesuale de folosință este nulitatea absolută a tuturor actelor de procedură săvârșite după momentul încetării capacității de folosință.

Radierea societății intimate are drept consecință lipsirea persoanei juridice de a avea drepturi și obligații, reprezentând capacitatea de folosință, precum și de capacitatea de a exercita aceste drepturi și obligații, adică, de capacitatea de exercițiu.

Condiția existentei capacității procesuale de folosință este una din condițiile de exercitare a acțiunii civile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 32 alin. (1) și (3) C. proc. civ., iar această condiție trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, la momentul introducerii acțiunii, ci pe tot parcursul procesului, inclusiv în cazul exercitării unei căi de atac.

În cauză, se constată că intimata-pârâtă a fost radiată la 21 ianuarie 2019 și că nu a fost numit un curator astfel că aceasta nu mai are capacitate procesuală de folosință la momentul soluționării prezentului recurs.

Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii).

Având în vedere cele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 40 alin. (1) și art. 56 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-pârâte și va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1338/2020 din 10 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-pârâte.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1338/2020 din 10 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 septembrie 2021.