ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1896/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Deliberând asupra cererii de recurs, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată la data de 21 noiembrie 2013 la Comisia Centrală de Arbitraj, sub dosar nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Neamț la primirea și înregistrarea facturilor ce conțin contravaloarea medicamentelor, eliberate pe baza rețetelor gratuite în regim compensat și gratuit, și a celor care se eliberează în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și la plata sumei de 18.741,62 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor compensate și gratuite eliberate în luna noiembrie 2010, conform facturii storno B. nr. x/31.12.2010, la care se adaugă suma de 5.544,49 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor gratuite și compensate eliberate în luna decembrie 2010, conform facturii storno B. nr. x/25.02.2011.

În drept, a invocat art. 6 alin. (3) și (4) din H.G. nr. 262/2010, modificată, precum și art. 6 alin. (3) și (4) din H.G. nr. 117/2013, modificată.

Prin hotărârea arbitrală nr. 58/15.09.2016 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj, a fost admisă cererea de arbitrare formulată de A. S.R.L. și a fost obligată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Neamț la plata sumei de 18.741,62 RON reprezentând contravaloarea medicamentelor compensate și gratuite eliberate pentru luna noiembrie 2010, conform facturii storno seria x nr. x/31.12.2010, precum și la plata sumei de 5.544,49 RON reprezentând contravaloarea medicamentelor compensate si gratuite pentru luna decembrie 2010, conform facturii storno seria x nr. x/25.02.2011.

Împotriva acestei sentințe a formulat acțiune în anulare Casa de Asigurări de Sănătate Neamț, solicitând desființarea hotărârii arbitrale nr. 58/15.09.2016 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Acțiunea în anulare a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2019, iar prin sentința civilă nr. 274/15.05.2020 cauza a fost înaintată secției civile a Curții de Apel București, urmare admiterii excepției de necompetență funcțională.

Pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, cauza a fost înregistrată sub dosar nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 133/F din 29 septembrie 2020 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins acțiunea în anulare ca neîntemeiată.

La data de 2 noiembrie 2020, Casa de Asigurări de Sănătate Neamț a declarat recurs împotriva acestei sentințe, solicitând admiterea acestuia, fără a indica vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta a arătat că acțiunea în anulare a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 608 lit. h) din C. proc. civ., având în vedere că prin hotărârea atacată au fost încălcate norme de drept imperative în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, reglementate de Contractul-cadru și Normele de aplicare ale acestuia.

Contractul-cadru aprobat prin hotărâre de guvern reprezintă norma legală prin care se reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, iar Casa Națională de Asigurări de Sănătate elaborează, în temeiul art. 217 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, normele metodologice de aplicare a contractului-cadru.

Atât Contractul-cadru cât și Normele de aplicare ale acestuia au caracterul unor norme imperative în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, întrucât reglementează, în mod neechivoc, conduita părților contractante, casele de asigurări sociale de sănătate județene și furnizorii de servicii medicale și medicamente, în beneficul interesului public al asiguraților sistemului.

Recurenta a arătat că intimata A. S.R.L. a încheiat cu aceasta contracte succesive de furnizare de medicamente, cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate și, în consecință, deși este un contract juridic civil, clauzele acestuia au o natură juridică imperativă, obligând părțile la o conduită care vizează interesul persoanelor asigurate în sistemul public de asigurări sociale de sănătate.

Pentru aceste motive, a solicitat să se constate că acțiunea în anulare este întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 608 lit. h) din C. proc. civ.

La data de 14 decembrie 2020, intimata A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 11 mai 2021, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede alin. (4) al aceluiași text.

În cauză a fost acordat termen, în complet de filtru, pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului.

La termenul din 28 septembrie 2021, analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este formulat împotriva sentinței civile nr. 133/F din 29 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de Casa de Asigurări de Sănătate Neamț împotriva hotărârii arbitrale nr. 58/15 septembrie 2016.

Dispozițiile art. 613 alin. (4), coroborat cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acțiunea în anulare și a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, alin. (4) al art. 613 din C. proc. civ. a fost modificat, în sensul că "hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului".

Conform prevederilor art. 24 din același cod, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii procesului, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 133/F din 29 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă nu poate fi exercitată nicio cale de atac, raportat la faptul că cererea arbitrală a fost înregistrată la data de 21 noiembrie 2013 pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj, la momentul înregistrării acțiunii fiind în vigoare dispozițiile art. 613 alin. (3) și (4) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile curții de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acțiunii în anulare.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ., cel din urmă text statuând că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Înalta Curte constată că dispozitivul hotărârii atacate cuprinde mențiunea "Cu recurs (...)", însă o asemenea împrejurare nu îndreptățește recurenta să declare calea de atac indicată pentru că aceasta nu este prevăzută de lege, față de dispozițiile legale mai sus redate.

Raportat la considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Neamț.

Totodată, va fi respinsă și cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L., întrucât acestea nu au fost dovedite, dovada plății efective a onorariului de avocat neputând fi făcută cu factura fiscală, ci doar cu chitanța de încasare, respectiv cu extrasul de cont, dacă plata s-a făcut prin virament bancar, asemenea înscrisuri nefiind depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Neamț împotriva sentinței civile nr. 133/F din 29 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2021.