ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1883/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă la data de 28.07.2020 sub nr. x/2020, reclamantele A. și B., în calitate de foști judecători în cadrul Curții de Apel București, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București, au solicitat obligarea pârâților la recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu data de 08.08.2016; plata diferențelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat începând cu data de 08.08.2016 și până la încetarea calității de magistrat, respectiv până la data de 22.12.2018 pentru reclamanta A. și până la data de 13.11.2018 pentru reclamanta B., dacă salariile le-ar fi fost stabilite prin raportare la VRS 605,225 RON și drepturile salariale efectiv plătite în această perioadă, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1527/29.10.2020 Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând faptul că litigiului i se aplică jurisdicția muncii, față de dispozițiile art. 266 din Codul muncii, conform cărora "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit dispozițiilor art. 269 din același cod "(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

S-a mai reținut că și dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevăd că "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Față de faptul că reclamantele au calitatea de judecători pensionari și au domiciliul în București, așadar în raza de competență a Tribunalului București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, care prin încheierea de la termenul din 03.12.2020, la rândul său, a admis excepția de necompetență teritorială, pentru următoarele motive:

Raportul juridic care face obiectul cauzei atrage competența instanței specializate în conflicte de muncă, respectiv Tribunalul București, din cadrul Curții de Apel București, în care reclamantele și-au desfășurat activitatea în perioada pentru care solicită plata diferențelor salariale.

Întrucât cauza este de competența unei instanțe inferioare celei la care reclamantele și-au desfășurat activitatea de judecători, acestea sunt obligate să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care și-au desfășurat activitatea, ceea ce în fapt acestea au și făcut, prin introducerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Dâmbovița.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II- civilă la data de 18 iunie 2021.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dâmbovița competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prezentul litigiu are natura juridică a unui litigiu de muncă, întrucât reclamantele solicită obligarea pârâților la plata unor drepturi bănești despre care afirmă că le-ar fi datorate cu titlu de drepturi salariale.

Dreptul comun pentru soluționarea conflictelor de muncă este dat de art. 248-253 din Codul muncii și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Într-adevăr, art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din același act normativ stipulează că:

"Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

În conformitate cu dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

De asemenea, art. 127 alin. (2)

1

din același cod statuează că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Reclamantele sunt foști judecători la Curtea de Apel București, la data înregistrării cererii de chemare în judecată acestea având calitatea de magistrați pensionari. Prin urmare, alin. (1) al art. 127 din C. proc. civ., nu li se aplică. Însă, cum Curtea de Apel București este chemată în judecată, în calitate de pârâtă, în speță sunt incidente prevederile alin. (2), raportat la alin. (2)

1

ale aceluiași articol, în sensul că reclamantele au posibilitatea de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, lucru pe care l-au și făcut.

Exprimând această opțiune, reclamantele au sesizat Tribunalul Dâmbovița, care se află în circumscripția unei curți de apel învecinate cu Curtea de Apel București, instanță chemată în judecată și care este superioară instanței care ar fi fost competentă, potrivit legii, să soluționeze acest litigiu de muncă.

Întrucât dispozițiile art. 127 alin. (2)

1

, coroborat cu alin. (2) din C. proc. civ., conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională și, cum, în cauză este îndeplinită condiția premisă, respectiv calitatea de pârâtă a instanței, Înalta Curte constată ca în cauză operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Dâmbovița, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinată Curții de Apel București, parte în proces.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dâmbovița, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2021.