ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1872/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, la data de 1 octombrie 2018, la Tribunalul Sibiu -Sectia a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2018, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 412.364,92 RON, la care se adaugă dobânda legală și cheltuielile de judecată.

Prin încheierea nr. 456/C/C din 31.10.2018, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a anulat petitul privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese, reprezentând dobânzi, iar prin sentința nr. 510/C din 5 decembrie 2019 a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.A.

Prin decizia nr. 210/2020 din 8 iulie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a admis excepția tardivității formulării apelului, invocată din oficiu, și a anulat apelul reclamantei. Totodată, a respins cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate în apel.

La data de 14 septembrie 2020, reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 210/2020 din 8 iulie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea ei în totalitate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispozițiilor art. 20 din același cod, cu nesocotirea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității, prevăzute de art. 13 și 14 din C. proc. civ., în sensul că nu a indicat temeiul de drept privind incidentul procedural al excepției tardivității, nu a arătat sumar, fără a se antepronunța, care este motivarea în fapt și nu a pus în discuție adresa nr. x/2020 emisă de oficiul poștal.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că motivarea instanței de apel este contradictorie, întrucât, pe de o parte, se arată că apelul este tardiv datorită faptului că hotărârea a fost comunicată părții la data de 24 decembrie 2019, conform procesului-verbal aflat la dosarul primei instanțe, iar pe de altă parte, constată că ștampila de zi a oficiului poștal există pe plicul depus de reclamantă, precizările formulate de parte fiind valabile în privința existenței ștampilei pe plicul care i-a fost predat în data de 30 decembrie 2019.

Recurenta arată că instanța de apel, în mod nelegal, nu a luat în considerare data de 30 decembrie 2019, ca fiind data de comunicare a actului procedural de la care începe să curgă termenul de apel, deși nu exista un motiv de drept, pe care instanța să-l fi invocat, privind neluarea în seamă a datei de pe plicul care conținea hotărârea Tribunalului Sibiu. Instanța de apel nu motivează de ce are întâietate procesul-verbal depus la dosarul tribunalului, care nu este semnat de reclamantă sau de reprezentantul său convențional, în detrimentul plicului original care are aceeași forță probantă, constatată chiar de către instanță. Data de 30 decembrie 2019 este atestată prin aplicarea ștampilei de zi a oficiului poștal, aceasta nefiind contestată de instanță, care consideră ca fiind valabile precizările apelantei în legătură cu valabilitatea ștampilei aplicate pe plic în această zi, iar data este atestată și prin ștampila aplicată pe procesul-verbal de predare a actului procedural nr. x, la care s-a raportat instanța de apel.

Recurenta mai susține că decizia atacată se fundamentează pe o stare de fapt nereală, pe o declarație falsă a dirigintelui de poștă, consemnată în adresa nr. x/2020, comunicată de oficiul poștal curții de apel, care arată că pe data de 24 decembrie 2019, dată trecută greșit de către lucrătorul poștal, s-ar fi comunicat plicul nr. x, conținând hotărârea Tribunalului Sibiu. Aceasta împrejurare de fapt nereală este susținută de adresa nr. x/28.07.2020, provenită de la același oficiu poștal, semnată de aceeași persoană, respectiv dirigintele de oficiu, care atestă că actul de procedură nr. x din 20 decembrie 2019 a fost înregistrat în lista de distribuire și predat în data de 30 decembrie 2019, iar factorul poștal dintr-o eroare a completat data de îndeplinire a procedurii ca fiind 24 decembrie 2019.

Așadar, în mod greșit instanța de apel a dat eficiență procesului-verbal de înmânare a actelor de procedură și a reținut ca dată de comunicare a hotărârii ziua de 24 decembrie 2019, în loc de 30 decembrie 2019, dată atestată prin întâmpinare, fără să aibă la dosar mijlocul de probă necesar pentru a identifica adevărul în cauză, respectiv lista de distribuire a corespondenței din aceste două zile.

A mai arătat că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile O.U.G. nr. 13/2013 privind serviciile poștale, respectiv art. 2 pct. 13, 29, 30 și 31, Anexa A art. VIII pct. 1, 4 și 6, Contractul de servicii nr. x/16.01.2019 încheiat între Ministerul Justitiei și C.N. Poșta Română, precum și procedurile stabilite prin normele de lucru ale oficiilor poștale de distribuție.

Astfel, instanța a luat în considerare doar adresa dirigintelui de poștă, care atestă în mod fals data de 24 decembrie 2019 ca fiind data comunicării actului de procedură nr. x, deși ulterior a fost transmis, prin adresa nr. x/2020, că data predării plicului cu nr. x este 30 decembrie 2019, iar factorul poștal din eroare a completat data de îndeplinire a procedurii ca fiind 24 decembrie 2019.

În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a învederat că instanța de apel trebuia să interpreteze și să aplice corect dispozițiile O.U.G. nr. 13/2013, respectiv art. VIII pct. 1, 4 și 6 și să verifice dacă distribuitorul poștal a respectat ordinea operațiunilor și a consemnat corect data distribuirii procedurii nr. x, precum și să verifice dacă actul de procedură conține și semnătura destinatarului, pentru a lua în considerare data de 24 decembrie 2019, în lipsa semnăturii și ștampilei fiind nelegală reținerea datei comunicării actelor de procedură ca fiind această din urmă zi. Data de 30 decembrie 2019 este data de la care curge termenul de apel de 30 de zile, astfel încât depunerea acestuia la 29 ianuarie 2020 la Tribunalul Sibiu se circumscrie termenului legal de exercitare a căii de atac, motiv pentru care admiterea excepției tardivității apare ca nefondată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 25 septembrie 2020.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 30 martie 2021, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede alin. (4) al aceluiași articol, iar prin încheierea din 25 mai 2021 recursul a fost admis în principiu.

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta este fondat pentru considerentele ce succed.

Recurenta a susținut motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Primul motiv de recurs poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În argumentarea acestui motiv, recurenta-reclamantă a arătat că decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 13, 14 și 20 din C. proc. civ., fiindu-i nesocotit dreptul la apărare și principiul contradictorialității, deoarece nu a fost indicat temeiul de drept, nu a fost motivată excepția tardivității și nu a fost pusă în discuție adresa nr. x/2020 emisă de oficiul poștal.

Raportat la aceste critici, Înalta Curte reține că din practicaua deciziei atacate rezultă că instanța de apel a acordat părții prezente, respectiv recurentei cuvântul asupra excepției tardivității declarării căii de atac a apelului, fiind astfel respectate cele două principii fundamentale ale procesului civil pretins încălcate. În ceea ce privește motivarea admiterii acestei excepții, instanța de apel a expus în considerente argumentele pentru care a apreciat că tardivitatea se impune a fi primită. Prin urmare, acest motiv de nelegalitate nu este fondat.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că motivarea instanței de apel este contradictorie întrucât, pe de o parte, se arată că apelul este tardiv datorită faptului că hotărârea a fost comunicată reclamantei la data de 24 decembrie 2019, iar pe de altă parte, constată că ștampila de zi a oficiului poștal există pe plicul depus la dosar de reclamantă, precizările formulate de aceasta fiind valabile în privința existenței ștampilei pe plicul care i-a fost predat în data de 30 decembrie 2019.

Această critică este fondată având în vedere considerentele deciziei atacate din care rezultă cele susținute de recurentă, respectiv că raționamentul instanței de apel este contradictoriu în privința datei comunicării hotărârii primei instanțe.

Astfel, deși instanța de apel arată că hotărârea a fost comunicată părții reclamante în data de 30 decembrie 2019, lucru ce rezultă din ștampila oficiului poștal aplicată pe plic, totuși reține că data comunicării și data menționată pe procesul-verbal de comunicare este ziua de 24 decembrie 2019, dată calendaristică în raport cu care calculează termenul procedural în care trebuia declarată calea ordinară de atac.

Înalta Curte constată că în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate se regăsesc considerente contradictorii, instanța de apel neînfățișând, într-o manieră clară și coerentă, argumentele avute în vedere în soluționarea excepției tardivității formulării apelului. Ca atare, criticile recurentei-reclamante subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se dovedesc a fi întemeiate.

Totodată, analiza întreprinsă de instanța de apel cu privire la această excepție omite aspecte esențiale, cum ar fi înscrisurile emise de instituția implicată în procedura de comunicare a hotărârii judecătorești, respectiv oficiul poștal, care îndreptățesc concluzia încălcării dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din același cod.

Or, cerința legală a motivării hotărârii, prevăzută de această normă legală, a cărei respectare este asigurată prin dispozițiile art. 174-179 și cele ale art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a fost instituită în scopul bunei și corectei înfăptuiri a justiției, a posibilității exercitării controlului judiciar și, nu în ultimul rând, în scopul protejării părților împotriva unor soluții sau măsuri discreționare din partea instanțelor de judecată.

Față de faptul că, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este întemeiat, ceea ce atrage casarea hotărârii atacate, Înalta Curte nu va mai analiza și criticile recurentei întemeiate pe motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al aceluiași text.

În consecință, reținând incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul în temeiul dispozițiilor art. 496 și art. 497 din același cod, va casa decizia atacată și va trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 210/2020 din 8 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza pentru o nouă judecată, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2021.