ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1868/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, la data de 27.01.2020, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., a solicitat, în contraditoriu cu pârâtul C., rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25.02.2015, ca urmare a imposibilității perfectării contractului de vânzare-cumpărare, și repunerea părților în situația anterioară, respectiv obligarea pârâtului la restituirea sumei de 3.330.383,44 RON și a dobânzii legale, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii până la plata efectivă.

În drept, a invocat prevederile art. 1549-1557, art. 1351, art. 1352 din C. civ., art. 96, 107, 148-151 și 192 din C. proc. civ.

La data de 20 februarie 2020 pârâtul C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului la acțiune, argumentând că dreptul de a solicita rezoluțiunea pentru existența cazului fortuit s-a născut cel mai târziu la data de 14 decembrie 2016, când societatea a intrat în procedura falimentului, în contextul în care, potrivit art. 1417 din C. civ., a fost decăzută din termenul acordat pentru plata integrală a prețului. A mai susținut că, oricum, nu sunt îndeplinite condițiile cazului fortuit, insolvența și falimentul fiind circumstanțe previzibile în activitatea oricărei societăți.

În drept, a invocat prevederile art. 205 din C. proc. civ.

La data de 16 iunie 2020 reclamanta a depus note de ședință, prin care a solicitat respingerea excepțiilor, ca nefondate. Prin același înscris, reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că a înțeles să solicite rezoluțiunea antecontractului nu doar ca urmare a unui eveniment asimilat cazului fortuit, ci și ca urmare a existenței unor motive imputabile pârâtului, enunțate în cererea introductivă.

Prin sentința civilă nr. 249/C/1.07.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă a admis excepția prescripției dreptului la acțiune doar cu privire la invocarea cazului fortuit, ca motiv de rezoluțiune a antecontractului de vânzare și, în consecință, a respins, ca prescrisă, acțiunea doar din perspectiva cazului fortuit, ca motiv de rezoluțiune a antecontractului de vânzare. Totodată, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L.

Împotriva acestei sentinței civile a promovat apel reclamanta.

Prin decizia nr. 5 din 11 ianuarie 2021 Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins ca nefondat apelul reclamantei A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., împotriva sentinței civile nr. 349/01.07.2020 pronunțate de Tribunalul Neamț, secția II-a civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs tot societatea reclamantă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 1 martie 2021.

Recurenta consideră că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale care reglementează rezoluțiunea, respectiv a art. 1550, 1552, 1553 și art. 1555-1557 din C. civ., cu consecința repunerii părților în situația anterioară prin restituirea sumei achitate.

În acest sens, instanța de apel nu a avut în vedere faptul că pârâtul nu a obținut documentația necesară înstrăinării imobilului, prin urmare, reclamanta nu avea cum să achite diferența de plată.

Recurenta mai arată că, cererea de rezoluțiune nu s-a solicitat doar ca urmare a unui eveniment asimilat cazului fortuit, ci și ca urmare a existenței cumulative a mai multor motive imputabile pârâtului.

La termenul din 28 septembrie 2021, analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 și art. 483 alin. (3) din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Prin întâmpinare, intimatul-pârât a invocat excepția nulității recursului din perspectiva nerespectării dispozițiilor 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., sens în care a arătat că motivele de recurs nu se circumscriu criteriilor limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același cod precizând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar exercitat pe calea recursului nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de primul alineat al art. 488 din cod. Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare, în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

În cauză, recurenta-reclamantă nu a invocat vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Deși recurenta a relevat greșita aplicare a normelor de drept material, respectiv a art. 1550, 1552, 1553 și art. 1555-1557 din C. civ., aceasta nu a dezvoltat critici privind modul concret în care prin decizia atacată ar fi fost încălcate respectivele norme de drept material.

Astfel, susținerile că instanța de apel nu a avut în vedere că neachitarea diferenței de preț a fost determinată de faptul că pârâtul nu a obținut documentația necesară înstrăinării imobilului, nu reprezintă critici de nelegalitate, ci de netemeinicie a deciziei atacate, care nu pot fi analizate din perspectiva art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.

În realitate, prin criticile invocate în susținerea recursului se tinde fie la o nouă evaluare a situației de fapt, fie la interpretarea probatoriului, care să conducă la respingerea pretențiilor, chestiuni asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat și care nu mai pot fi analizate în etapa procesuală a recursului, în considerarea specificului acestei căi extraordinare de atac, care vizează exclusiv motive de nelegalitate și nu de temeinicie ale hotărârii atacate.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., ci s-a limitat doar la afirmarea netemeiniciei deciziei atacate.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, nefiind o cale de atac de reformare, ci o cale extraordinară de atac, prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul societății reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. împotriva deciziei nr. 5 din 11 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2021.