ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1826/2021

HOTĂRÂRE

22.09.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1826/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani sub nr. x/2020 la 9 decembrie 2020, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Iași, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să îl oblige pe pârât:

- să emită o adeverință-tip privind restabilirea bazei de calcul a pensiei de serviciu, care să cuprindă indemnizația de încadrare brută lunară calculată prin raportare: a) la coeficienții de multiplicare stabiliți prin sentința civilă nr. 786 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, irevocabilă prin decizia nr. 705 din 12 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Iași, începând cu data eliberării din funcție prin pensionare (10 februarie 2009), la care să se adauge sporurile cuvenite, potrivit art. 82 alin. (1) și art. 85 alin. (2) din Legea 303/2004; b) la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON, începând cu 1 august 2016, la care să se adauge sporurile cuvenite, potrivit art. 82 alin. (1) și art. 85 alin. (2) din Legea 303/2004;

- la plata către reclamantă a daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare și actualizării cu indicele de inflație, astfel: a) pentru perioada 10 februarie 2009, data eliberării din funcție prin pensionare și data emiterii adeverinței-tip cu stabilirea noii baze de calcul pentru drepturile de la pct. 1. a; b) începând cu 1 august 2016 și până la data emiterii adeverinței-tip cu stabilirea noii baze de calcul pentru drepturile de la pct. 1. b.

Prin sentința civilă nr. 159 din 9 februarie 2021, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 127 C. proc. civ., "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Cum reclamanta nu mai avea calitatea de judecător la data sesizării instanței, a apreciat că, pentru determinarea competenței teritoriale în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., ci cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, care atrag competența tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă sub numărul x/2021 la 24 februarie 2021.

Prin sentința civilă nr. 1133 din 11 mai 2021, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Csație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că litigiul se încadrează în materia conflictelor de muncă, iar cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Iași a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani.

De asemenea, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, iar în conformitate cu art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenta instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

În continuare, evocând dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ. și considerentele deciziei nr. 290/2018, pronunțată de Curtea Constituțională a României și reținând că pârâtul Tribunalul Iași nu a invocat excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinarea depusă, fiind de acord cu opțiunea reclamantei de a învesti o altă instanță de judecată, potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., a constatat că, față de calitatea de pârât în proces a Tribunalului Iași, ce determină incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ., Tribunalul Botoșani este competent să soluționeze cauza.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte apreciază că în cauză există conflict negativ de competență în accepțiunea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., întrucât două instanțe s-au dezînvestit, declarându-se deopotrivă necompetente și, în pronunțarea regulatorului de competență, reține următoarele:

Reclamanta, care a deținut funcția de judecător în cadrul Tribunalului Iași, a învestit Tribunalul Botoșani cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Iași.

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul Muncii, "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite conform legii", iar potrivit alin. (2), "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

Conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Având în vedere că reclamanta a deținut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Iași, competența teritorială, potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, ar aparține acestei instanțe, în cadrul căreia reclamanta și-a desfășurat activitatea și în circumscripția căreia are și domiciliul.

Numai că în cauză Tribunalul Iași are calitatea de pârât, astfel că devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2

) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, conform cărora, "(2) în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

) dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz."

Uzând de dreptul conferit de art. 127 alin. (2) și alin. (21) C. proc. civ., reclamanta a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Botoșani, constituit în circumscripția Curții de Apel Suceava, învecinată Curții de Apel Iași, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Iași.

Așa fiind, instanța supremă constată că aceasta și-a manifestat opțiunea în alegerea instanței competente în condițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2

) Cod

procedură civilă, determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată, care nu mai poate fi discutată.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Botoșani.