ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1821/2021

HOTĂRÂRE

22.09.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1821/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. x/2005/a11, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâții S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar D. S.P.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 12 noiembrie 2003 de Biroul notarului public E..

Prin încheierea nr. 1479 din 10 aprilie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a dispus strămutarea soluționării cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2005 la Tribunalul Brașov.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub același număr unic.

Prin cererea formulată la 5 octombrie 2018 în dosarul nr. x/2005, reclamantul A. a chemat în garanție Biroul Notarului Public E., F., G., H. I.P.U.R.L. și I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să îi oblige pe chemații în garanție la plata către reclamant a prețului actualizat al bunului imobil ce face obiectul contractului de vânzare - cumpărare, a cărui anulare se solicită și a cheltuielilor de judecată

Prin încheierea din 3 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2005, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a disjuns judecata cererii de chemare în garanție și formarea unui nou dosar, care a fost înregistrat pe rolul aceleiași instanțe sub nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 1572/SIND din 16 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, potrivit art. 26 din Legea nr. 64/1995 și art. 22 din Legea nr. 85/2006, raportat la obiectul cererii de chemare în garanție, activitatea lichidatorului judiciar este supusă controlului judecătorului-sindic învestit cu soluționarea dosarului având ca obiect procedura falimentului S.C. C. S.R.L. și că, la data pronunțării sentinței, această procedură se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Specializat Mureș.

Totodată, constatând că Tribunalul Brașov este învestit doar cu soluționarea acțiunii în anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/12.11.2003, a apreciat că soluționarea acțiunii având ca obiect angajarea răspunderii materiale a fostului lichidator judiciar ce a administrat procedura de faliment excedează cadrul procesual limitat stabilit prin încheierea de strămutare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Mureș sub același număr unic la 9 iunie 2020.

Prin sentința nr. 265 din 6 august 2020, Tribunalul Specializat Mureș a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Brașov; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că cererea de chemare în garanție reprezintă o cerere incidentală în privința căreia, conform art. 17 din C. proc. civ. de la 1865, operează prorogarea de competență atât timp cât aceasta a fost formulată în cadrul dosarului având ca obiect judecata acțiunii principale.

A mai reținut că învestirea Tribunalului Brașov cu soluționarea cererii principale ca urmare a strămutării judecății cauzei dispusă prin încheierea nr. 1479 din 10/04/2014, pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Înalta Curte de Casație și Justiție a avut ca efect prorogarea judiciară a competenței, instanța la care a fost strămutată judecata cauzei devenind exclusiv competentă cu soluționarea cererilor adiționale sau incidentale, aceasta neavând la dispoziție prerogativa de a-și declina competența.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte apreciază că în cauză există conflict negativ de competență în accepțiunea art. 20 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, întrucât două instanțe s-au dezînvestit, declarându-se deopotrivă necompetente și, în pronunțarea regulatorului de competență, reține următoarele:

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea de chemare în garanție formulată de reclamantul A. la 5 octombrie 2018 în cadrul dosarului nr. x/2005, având ca obiect acțiune în anularea contractului de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. x/12.11.2003 de BNP E., dosar ce a fost strămutat de la Tribunalul Sibiu la Tribunalul Brașov prin încheierea nr. 1479 din 10 aprilie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin încheierea din 3 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal cererea de chemare în garanție a fost disjunsă de cererea principală, formându-se un nou dosar.

Potrivit art. 17 din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în cauză potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 față de data inițierii litigiului - 19 septembrie 1997 -, "Cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală".

Norma legală evocată este imperativă și prevede un caz de prorogare legală a competenței în ceea ce privește judecata cererilor accesorii și incidentale de către instanța învestită cu soluționarea cererii principale, conform principiului accesorium sequitur principale.

În speță, cererea de chemare în garanție formulată de reclamant reprezintă o cerere incidentală, demersul judiciar al părții fiind inițiat în cadrul unui proces în curs de desfășurare.

Caracterul său de cerere incidentală determină incidența dispozițiilor art. 17 C. proc. civ., în sensul că instanța învestită să judece cererea principală rămâne competentă să judece și cererea de chemare în garanție, chiar dacă în privința acesteia s-a dispus disjungerea în condițiile art. 63 alin. (2) C. proc. civ.

Este de subliniat că, în lipsa unor dispoziții derogatorii de la norma specială sus-enunțată, efectele prorogării legale subzistă și după disjungerea cererii de chemare în garanție, acestea producându-se pe tot parcursul procesului, indiferent dacă cererea principală și cererea incidentală se soluționează împreună ori se procedează la disjungerea celei din urmă.

În plus, se reține și că, deși la data la care Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat cererea de strămutare instanța supremă nu s-a pronunțat decât asupra judecății cererii în limitele învestirii Tribunalului Sibiu din acel moment, faptul că ulterior s-a formulat o cerere de chemare în garanție nu este de natură a înlătura efectele prevederilor art. 17 din același Cod și de a provoca o dezbatere asupra competenței, cu consecința declinării chemării în garanție.

Strămutarea, prevăzută de art. 40 alin. (4) C. proc. civ., reprezintă o formă de prorogare judecătorească a competenței în favoarea unei instanțe care în mod obișnuit nu ar fi fost competentă să soluționeze procesul strămutat.

Textul de lege nu distinge între limitele învestirii instanței de la data strămutării și cele modificate pe parcursul soluționării procesului ulterior strămutării, sintagma "cauza se trimite spre judecată" statuând asupra competenței instanței învestite ca urmare a strămutării cu judecata cauzei sub toate aspectele, până la finalizarea procesului.

Așadar, deși reprezintă o cerere incidentală formulată ulterior strămutării acțiunii principale, potrivit dispozițiilor art. 17 C. proc. civ. cererea de chemare în garanție formulată de reclamant rămâne în competența instanței învestite cu judecata acțiunii în anulare a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 12 noiembrie 2003 de Biroul notarului public E..

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei urmează să fie stabilită în favoarea Tribunalului Brașov.