ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2158/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la 25 ianuarie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând ca instanța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare cu nr. x/10.09.2004, a promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare x/10.09.2004 cu consecința restabilirii situației anterioare din cărțile funciare cu nr. x și y Brașov, prin radierea dreptului de proprietate întabulat în favoarea pârâților și reînscrierea în favoarea reclamantului asupra celor 3 imobile pentru care s-a înscris ipoteca de rang II în favoarea împrumutătorului pentru imobilele din Brașov; nulitatea absolută a celor două contracte de împrumut x/5.12.2003 și nr. y/17.05.2004, autentificate de D., cu garanție imobiliară pentru cauză ilicită contrară legii și ordinii publice și cauză imorală contrară bunelor moravuri, prevăzute de dispozițiile art. 1236 alin. (1) - (3) C. civ. și fraudă la lege art. 1237 C. civ.

Sentința pronunțată de Tribunalul Brașov Prin sentința civilă nr. 61/2019, Tribunalul Brașov a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., E., F. și A..

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov Prin decizia nr. 1735 Ap din 19 decembrie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins apelul declarat de apelanutul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 61 din 7 martie 2019 a Tribunalului Brașov, pe care a păstrat-o.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs reclamantul A., criticând soluția pentru nelegalitate. Prin cererea de recurs, reclamatul a formulat, în esență, următoarele critici: În mod greșit, instanța de apel a admis excepția autorității de lucru judecat. Se solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de pârât, prin raportare la dosarul nr. x/2007, sentința civilă nr. 394/R/29.12.2008 a Tribunalul Brașov, nefiind îndeplinită condiția identității de părți, obiect și cauză. Susține că în dosarul nr. x/2007 aveau calitatea de reclamanți A. tatăl, A. fiul, F. și calitatea de pârâți B. și E.; în prezentul dosar reclamant este A., iar calitatea de pârâți o au B., C., A., F. și E.. Arată că nu există identitate de obiect, în dosarul nr. x/2007 s-a solicitat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare x/10.09.2004 și a promisiunii de vânzare-cumpărare nr. x/10.09.2004, iar în prezentul dosar se solicită și nulitatea contractului de împrumut nr. x/5.12.2003 și nr. y/17.05.2004. Se solicită respingerea excepției de autoritate de lucru judecat raportat și la dosarul nr. x/2010 în care s-a pronunțat sentința nr. 213/S/19.04.2011, nefiind îndeplinită tripta identitate de obiect, părti și cauză, luând în considerare că reclamant este A., iar pârâți B. și E., obiectul fiind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/10.09.2004; aceeași situație se arată că este și în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului București, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1610/23.12.2015, instanța respingând excepția autorității de lucru judecat; nu există o soluționare definitivă a petitului acțiunii astfel cum este formulată în prezenta cauză, poate fi reținută o putere de lucru judecat, dar nu autoritate de lucru judecat. Mai arată că instanța de judecată nu a dat dovadă de rol activ în aflarea adevărului, în sensul în care a respins încuviințarea unei probe cu întocmirea unei adrese către Biroul Notarilor Publici D. pentru comunicarea tuturor actelor care au stat la baza perfectării contractelor de împrumut nr. x/5.12.2003 și nr. y/17.05.2014 și a se preciza dacă, cu ocazia încheierii celor două contracte, au fost numărați banii în fata notarului sau dacă a existat o dovadă bancară cu privire la predarea acestora către împrumutatul A., probă solicitată de reclamant. Recurentul mai invocă faptul că instanța de judecată nu a soluționat și motivat pe fond cauza, pronunțându-se numai pe excepție. Se solicită anularea hotărârii pentru lipsă de procedură, recurentul arătând că nu au fost citați la adresa din Italia numiții A. și F.. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 8 și 9 din C. proc. civ. de la 1865. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Recursul a fost comunicat intimaților conform dovezilor de la dosarul de recurs, iar aceștia nu au formulat întâmpinare la dosarul cauzei.

Procedura de filtru Prin raportul asupra admisibilității în principiu, magistratul-asistent raportor a reținut că recursul este formulat în termen, împotriva unei hotărâri supuse acestei căi de atac, legal timbrat, iar în măsura în care completul de filtru va aprecia că nu este posibilă încadrarea criticilor formulate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ar fi incidentă excepția nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. S-a mai reținut că, în măsura în care va trece peste această excepție, va aprecia asupra admisibilității în principiu a recursului. Raportul a fost comunicat părților potrivit dovezilor de comunicare de la filele x, părțile neformulând un punct de vedere la raport. Prin rezoluția din data de 21 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit termen la data de 16 februarie 2021 pentru analiza admisibilității în principiu a recursului declarat de reclamantul A.. Prin încheierea din 16 februarie 2022, s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. și s-a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților, la data de 13 aprilie 2021. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Recursul se va constata perimat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de șase luni. Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de șase luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie din motive imputabile părții. Ca urmare, perimarea operează de drept, cu condiția ca, timp de șase luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Singura derogare pe care o face legiuitorul, pentru ipotezele reglementate de art. 418 C. proc. civ., vizează suspendarea cursului perimării pe o perioadă de o lună, sub condiția însă, ca respectivele situații având ca efect prorogarea termenului, să fi intervenit în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare. În speță, nu se regăsește vreo astfel de situație, care să fi condus la prelungirea termenului de perimare, care a început să curgă de la data la care s-a oprit cursul judecății, în temeiul prevederilor art. 416 alin. (2) C. proc. civ., urmare a decesului intimatului A.. Dat fiind temeiul de drept al suspendării, art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condițiile art. 415 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moștenitorilor. Dispozițiile de procedură menționate exclud ideea că actul de procedură urmează a fi îndeplinit din oficiu, câtă vreme redeschiderea judecății putea fi făcută doar la solicitarea părților. În cauză, prin cererea depusă la 30 martie 2021, recurentul A. a solicitat suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere decesul intimatului A., decedat în Italia la 4 noiembrie 2020 și a depus atașat certificatul de deces al acestuia. Prin încheierea din 13 aprilie 2021, cauza a fost suspendată în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moștenitorilor. Prin referatul întocmit la data de 8 februarie 2022, compartimentul de arhivă a adus la cunoștința completului de judecată că s-a împlinit termenul legal de 6 luni de la data întocmirii ultimului act de procedură în cauză, și anume 13 aprilie 2021, propunându-se repunerea cauzei pe rol pentru punerea în discuție a părților a excepției perimării căii de atac declarate. A fost fixat termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților la 22 martie 2022. Citat fiind pentru termenul la care urma să se discute excepția de perimare a căii de atac, recurentul A. a depus la dosarul cauzei, la data de 8 martie 2022, o cerere prin care solicita acordarea unui termen mai lung pentru a face dovada dezbaterii succesiunii după defunctul A. și a arătat că există întârzieri în obținerea actelor de la autorități cauzate de război și pandemia cu Covid-19. Totodată, a arătat că sunt aplicabile în cauză prevederile C. proc. civ. de la 1865, termenul de perimare fiind de 1 an și nu a trecut un an de la suspendarea cauzei. Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 134 din 1 iulie 2010 privind C. proc. civ., având în vedere, pe de o parte, art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, care arată că prevederile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare și, pe de altă parte, data introducerii cererii de chemare în judecată, 25 ianuarie 2018. Instanța de recurs are în vedere că niciuna dintre părți nu s-a preocupat ca înăuntrul termenului de perimare să depășească impedimentul procesual ce a lăsat cauza în nelucrare. Astfel, la dosarul cauzei nu a fost depus niciun înscris și nicio cerere în perioada dintre data suspendării cauzei, 13 aprilie 2021, și data sesizării compartimentului arhivă, 8 februarie 2022. Cererea depusă ulterior citării în vederea discutării excepției perimării a fost însoțită de o programare la Consulatul General al României la Bologna, efectuată în vederea depunerii cererii de eliberare procură, depusă la 14 februarie, programarea fiind efectuată pentru data de 7 aprilie 2022, precum și un act medical care o privea pe F., depus în limba italiană. La termenul din 7 iunie 2022, recurentului-reclamant A. i s-a pus în vedere să depună la dosar înscrisuri doveditoare ale demersurilor îndeplinite în vederea indicării moștenitorilor intimatului decedat, inclusiv data la care s-a adresat notarului public în vederea dezbaterii succesorale. De asemenea, s-a solicitat intimatei F. să facă dovada susținerilor sale în sensul imposibilității de a îndeplini actele sau operațiunile necesare dezbaterii succesiunii, și, dacă e cazul, a refuzului autorităților de a proceda la emiterea documentelor solicitate din pricina pandemiei sau a altor motive care nu sunt în puterea părții. La dosarul cauzei s-a depus dovada înregistrării la G. a dosarului succesoral nr. x/2022, și anume documentul purtând numărul de înregistrare 354/02.06.2022 . Același document a fost depus la dosarul cauzei și de intimata F., însoțit de citațiile emise de cabinetul notarial la 30 iunie 2022 pentru data de 25 iulie 2022 în vederea dezbaterii succesiunii efectuate de pe urma defunctului A.. Susținerile recurentului-reclamant A. privitoare la imposibilitatea de a îndeplini actele sau operațiunile necesare dezbaterii succesiunii din cauza pandemiei cu Covid-19 urmează a fi înlăturate. Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea pe teritoriul României a stării de urgență, prelungit prin Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, până la 14 mai 2020 privește o perioadă anterioară datei de 13 aprilie 2021 la care a fost suspendat recursul, astfel încât dispozițiile acestor acte normative nu prezintă relevanță în cauză. Se constată, astfel, că toate diligențele efectuate de părți sunt ulterioare sesizării în vederea discutării excepției perimării (adică ulterior datei de 8 februarie 2022) iar părțile nu au făcut dovada susținerilor în sensul imposibilității de a îndeplini actele sau operațiunile necesare dezbaterii succesiunii, și, dacă e cazul, a refuzului autorităților de a proceda la emiterea documentelor solicitate din pricina pandemiei sau a altor motive care nu sunt în puterea părții. Având în vedere cele expuse anterior, instanța apreciază că părțile se află în culpă procesuală, dată fiind pasivitatea în care au rămas pe perioada suspendării cauzei. În raport de aceste considerente și având în vedere că au trecut mai mult de șase luni de la data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.