ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1800/2021

Ședința publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 16 octombrie 2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Gherla,Organul deliberativ Consiliul Local al Municipiului Gherla, Organul executiv Primarul Municipiului Gherla și Primăria Municipiului Gherla a solicitat obligarea pârâtelor la plata indemnizației de conducere în procent de 25 % din salariul de încadrare de la data de 12.10.2014 până la data de 01.10.2017, dată la care prin Dispoziția nr. 1008/05.10. 2017 a fost reîncadrată în funcția de șef birou cu o indemnizație de conducere de 25 % în baza art. 52 lit. b), Cap. V din Legea nr. 334/2002 a Bibliotecilor, la calcularea drepturilor salariale legale restante, fundamentarea bugetului local, aprobarea bugetului local în acest sens și alocarea sumelor necesare plății acestor drepturi legale restante pentru perioada 12.10.2014 - 31.09.2017, cu o actualizare a acestor drepturi prin aplicarea indicelui de inflație și a unei dobânzi legale, precum și a daunelor moratorii de la data de 12.10.2014 și până la data plății efective a acestor drepturi salariale restante.

De asemenea, a solicitat plata drepturilor salariale legale datorate și neacordate indexate cu toate creșterile salariale și majorate cu indicele de inflație și cu o dobânda legală penalizatoare de la data de 12.10.2014 și până la efectuarea acestei plăți din cauza încadrării într-o funcție greșită la data angajării sale și neacordării indemnizației de conducere în procent de 25% corespunzătoare funcție de șef birou pe care trebuia să o aibă în calitate de bibliotecar responsabil, conform cu dispoziția art. 52 lit. b), Cap. V din Legea nr. 334/2002 a Bibliotecilor.

Prin sentința civilă nr. 2113 din 28 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă acțiunea formulată, precizată și completată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA MUNICIPIUL GHERLA, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI GHERLA, PRIMARUL MUNICIPIULUI GHERLA și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI GHERLA, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 5/A/HI din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cluj (dosar nr. x/2017) a fost admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2113 din 28 iunie 2018 a Tribunalului Cluj, care a fost anulată, fiind reținută cauza spre judecare de către Curtea de Apel Cluj.

Judecând cauza după anularea în tot a sentinței civile nr. 2113 din 28 iunie 2018 a Tribunalului Cluj, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 229/A/2019 din 12 februarie 2019, a admis excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei municipiului Gherla și, în consecință, a respins acțiunea reclamantei A. în contradictoriu cu această pârâtă; a admis acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Gherla, Consiliul Local al Municipiului Gherla șiPrimarul Municipiului Gherla; a obligat pârâții să plătească reclamantei pentru perioada 12.10.2014-31.09.2017, diferențele dintre drepturile salariale corespunzătoare funcției de bibliotecar - responsabil de activitate în cadrul Bibliotecii Municipale Gherla, asimilate funcției de șef birou, și drepturile salariale efectiv primite, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, de la data scadenței până la data plății efective.

Reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 229/A/2019 din 12 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, invocând motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta solicită casarea deciziei recurate, deoarece nu a primit și dobânda legală penalizatoare pe care a solicitat-o prin cererea de chemare în judecată în baza art. 1535 C. civ., pentru perioada 12.10.2014 - 31.09.2017 perioadă în care nu a primit indemnizația de conducere în procent de 25% aferentă funcției de responsabil activitate-șef birou.

Or, prin decizia nr. 21/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit faptul că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin. (2) pct. 3 din C. civ. de la 1864 și art. 1.523 alin. (2) lit. d) din C. civ. raportat la art. 166 alin. (1) și (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare (art. 161 alin. (1) și (4) din Codul muncii în forma anterioară republicării) și art. 1088 din C. civ. de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1535 din C. civ., dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plata pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.

Intimații-pârâți Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Gherla, Organul deliberativ Consiliul Local al Municipiului Gherla, Organul executiv Primarul Municipiului Gherla și Primăria Municipiului Gherla au formulat întâmpinare prin care au solicitat instanței să ia act de stingerea litigiului între părți având în vedere că reclamanta a formulat cerere de renunțare la recurs la Curtea de Apel Cluj.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 mai 2021 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., niciuna dintre acestea neînțelegând să își exercite acest drept.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Se constată că, în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 229/A/2019 din 12 februarie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr- 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termenul fiind prorogat până la 1 ianuarie 2019 prin O.U.G. nr. 95/2016.

(2) In procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 (prorogat la 31 decembrie 2018), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Aceeași reglementare este menținută în prezent, în textul alin. (2) al art. 483 din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin pct. 49, art. I din Legea nr. 310 din 17 decembrie 2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

De altfel, prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 în sensul că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Așa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă și asigurările sociale, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

În cauză, prin acțiunea promovată, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Gherla,Organul deliberativ Consiliul Local al Municipiului Gherla, Organul executiv Primarul Municipiului Gherla și Primăria Municipiului Gherla a solicitat instanței obligarea pârâtelor la plata indemnizației de conducere în procent de 25 % din salariul de încadrare de la data de 12.10.2014 până la data de 01.10.2017, dată la care prin Dispoziția nr. 1008/05.10. 2017 a fost reîncadrată în funcția de șef birou cu o indemnizație de conducere de 25 % în baza art. 52 lit. b), Cap. V din Legea nr. 334/2002 a Bibliotecilor, la calcularea drepturilor salariale legale restante, fundamentarea bugetului local, aprobarea bugetului local în acest sens și alocarea sumelor necesare plății acestor drepturi legale restante pentru perioada 12.10.2014 - 31.09.2017, cu o actualizare a acestor drepturi prin aplicarea indicelui de inflație și a unei dobânzi legale, precum și a daunelor moratorii de la data de 12.10.2014 și până la data plății efective a acestor drepturi salariale restante.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Se reține că, unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 229/A/2019 din 12 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2021.