ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 180/2021

Ședința publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția Mixtă, de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale la data de 2 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, a solicitat anularea Hotărârii nr. 40124/31.05.2019 emisă de Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, anularea deciziei nr. 168894/1/14.03.2019 emisă de Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale, recalcularea pensiei militare de stat, prin adăugarea sporului aferent Ordinului Meritul Militar în valoare de 1260 RON la cuantumul pensiei plafonate nete de 4337 RON, iar nu prin plafonarea acestuia, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 223/2015.

Prin sentința civilă nr. 2293/2019 din 04 noiembrie 2019, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de A..

Împotriva sentinței primei instanțe, a declarat apel A..

Prin decizia civilă nr. 391/A/2020 din 10 iunie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2293/2019 din 4 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei instanței de apel, A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, iar, în rejudecare, admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 2293/2019 din 4 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Cluj.

După prezentarea stării de fapt, în motivarea recursului, autorul prezentului demers judiciar a învederat faptul că, prin intermediul acțiunii introductive, a invocat viciul nemotivării Hotărârii nr. 40124 din 31.05.2019 emise de Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, fără ca instanța de fond să analizeze acest motiv de nulitate. Din această perspectivă, recurentul consideră că hotărârea Tribunalului Cluj este nemotivată și încalcă prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.. Totodată, arată că instanța de apel trebuia să cenzureze această nelegalitate prin admiterea apelului și anularea sentinței și rejudecând fondul, să anuleze Hotărârea nr. 40124 din 31.05.2019 emisă de Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

În continuare, autorul recursului reiterează aceleași susțineri formulate în fața instanțelor devolutive cu referire la modalitatea nelegală de calcul a pensiei.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă în data de 18 septembrie 2020, sub același număr de dosar.

Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale a depus întâmpinare la 28 octombrie 2020, cu respectarea termenului legal, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 care prevăd că hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect asigurări sociale nu sunt supuse recursului, formulând, totodată, apărări și pe fondul cauzei, în sensul respingerii recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 16 noiembrie 2020, fără ca acesta să uzeze de dreptul de a formula răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția din 10 noiembrie 2020, s-a stabilit termen de judecată la 2 februarie 2021, cu citarea părților.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, se cuvine amintit faptul că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale la data de 2 iulie 2019, nefiind supus procedurii filtrului.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Totodată, reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție.

De asemenea, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În speță, Înalta Curte constată că acțiunea are ca obiect anularea hotărârii prin care recurentului-reclamant i-a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de acordare a pensiei militare, precum și a deciziei prin care i s-a acordat pensie militară de stat, fiind dedus judecății un conflict de asigurări sociale.

Având în vedere că acțiunea a fost introdusă la 2 iulie 2019, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, potrivit căruia, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Așadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

De asemenea, se reține că, la art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, legiuitorul a prevăzut că:

"Jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel", iar, în art. 101 și 103 din aceeași lege, a stipulat că:

"Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale", respectiv, "Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Totodată, potrivit art. 104 din același act normativ mai sus arătat, "prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acțiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 100, art. 101 și art. 103 din Legea nr. 223/2015.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia civilă nr. 391/A/2020 din 10 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) din același Cod, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale, prin întâmpinare și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 391/A/2020 din 10 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale, prin întâmpinare.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 391/A/2020 din 10 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2021.