ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 178/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 178/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la 5 martie 2021, sub nr. x/2021, UAT Comuna Bârsău a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI ADMINISTRAȚIEI să dispună obligarea pârâtului la executarea contractului de finanțare a investiției din cadrul proiectului "Modernizare ulițe, lucrări de artă (podețe, ziduri de sprijin), în comuna Bârsău, județul Satu Mare", respectiv la acordarea unei finanțări în valoare de 18887432,27 RON din Fondul de Dezvoltare și Investiții pentru realizarea proiectului de investiții iar, în subsidiar, obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri la nivelul sumei cheltuite în vederea executării investiției pentru care s-a aprobat finanțarea, respectiv la nivelul sumelor ce ar fi trebuit finanțate pentru anii 2020 și 2021, până la data denunțării unilaterale a contractului de finanțare.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1270, 1530, 1550 C. civ.
Prin sentința civilă nr. 53/CA/2021 din 12 mai 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021-P.I, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu-Mare, secția I civilă.
Pe rolul Tribunalului Satu-Mare, secția I civilă, cauza a fost înregistrată la data de 17 mai 2021, sub dosar nr. x/2021.
Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 221/D din 30 septembrie 2021 admite excepția de necompetență teritorială a instanței, invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și declină competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.
În motivarea hotărârii s-a reținut că prin întâmpinare s-a făcut referire expresă la dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. care instituie regula generală și că, prin dispozițiile art. 113 alin. (1) C. proc. civ. se instituie un număr de nouă ipoteze legale alternative de competență teritorială, însă având în vedere formularea textului normativ ("în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente...") rezultă că această competență teritorială alternativă are un caracter facultativ, opțional și subsidiar regulii generale instituite prin art. 107 C. proc. civ., iar nicidecum unul derogatoriu, excepțional, astfel cum este instituită competența teritorială prin articolele de lege imediat subsecvente normei procedurale cuprinse în art. 107 C. proc. civ.
Prin urmare, opțiunea instituită prin art. 113 C. proc. civ., departe de a conferi reclamantului privilegiul exclusiv de a deroga de la regula generală instituită de art. 107 C. proc. civ., reglementează posibilitatea unei opțiuni concordante ale tuturor părților din proces în această materie, respectiv instituie un beneficiu în favoarea pârâtului, însă în prezenta cauză, față de poziția procesuală expresă și neechivocă exprimată prin întâmpinare, rezultă cu certitudine inexistența oricărei opțiuni concordante referitoare la derogarea de la principiul procedural instituit prin art. 107 C. proc. civ.
Pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, cauza a fost înregistrată la 11 octombrie 2021, sub același număr de dosar.
Tribunalului București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 1856 din 3 decembrie 2021 admite excepția necompetenței teritoriale a instanței și declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bârsău, în favoarea Tribunalului Satu Mare, reținând incidența dispozițiilor art. 111 și art. 116 C. proc. civ.
Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Satu Mare, secția I civilă și Tribunalul București, secția a V-a civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 7 ianuarie 2022, pentru soluționarea conflictului de competență.
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.
Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate, Înalta Curte constată că prezentul litigiu este unul civil, astfel cum au reținut atât Curtea de Apel Oradea, cât și Tribunalul Satu Mare, în cauză impunându-se analiza excepției necompetenței teritoriale ce a fost invocată de reclamantă prin notele scrise depuse la 29 noiembrie 2021.
În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a prezentei cauze, se reține că potrivit art. 107 C. proc. civ. regula este că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
Cu toate acestea, potrivit art. 111 C. proc. civ., "cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului", context în care se apreciază că aceste dispoziții reglementează un caz de competență teritorială alternativă.
În această situație, de competență teritorială alternativă, alegerea îi revine reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ., având în vedere că în speță, există un caz de competență teritorială alternativă, între Tribunalul București - ca instanță de la sediul pârâtului și Tribunalul Satu Mare, în condițiile art. 111 C. proc. civ., întrucât cererea este îndreptată împotriva Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, respectiv o instituție publică centrală, caz în care cererea poate fi introdusă și la instanța de la sediul reclamantei, respectiv Tribunalul Satu Mare.
Prin urmare, din moment ce reclamanta a ales instanța competentă, în temeiul art. 116 C. proc. civ., respectiv Tribunalul Satu Mare, această instanță nu își putea declina competența, întrucât a fost legal învestită.
Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în soluționarea cererii formulate de reclamanta UAT Comuna Bârsău în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației competența teritorială aparține Tribunalului Satu Mare, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2022.