ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1704/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1704/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 15 septembrie 2021
Asupra cererii de revizuire de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, revizuenta A., prin mandatar C. a solicitat anularea deciziei civile nr. 86/C/2021 din 25 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014.
În motivarea cererii, A. susține că decizia atacată este contrară deciziei civile nr. 232/C/2020 din 1 octombrie 2020, pronunțate de către Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014.
Revizuenta arată că la data de 1 octombrie 2020, Curtea de Apel Oradea a respins, prin decizia civilă nr. 232/C/2020, apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 154/F din 26 februarie 2020, pronunțate de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimații D. SPRL, E. S.A., F. și S.C. G. S.R.L..
Ulterior, prin decizia civilă nr. 86/C din 25 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, a fost admis apelul declarat de apelanta A. prin mandatar C. împotriva sentinței civile nr. 836/F din 26 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimații D. SPRL și S.C. G. S.R.L.. A fost anulată în parte sentința civilă apelată, în ceea ce privește soluția asupra cererii de ridicare a măsurii suspendării și rejudecând fondul a fost respinsă cererea formulată de creditoarea A.. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Astfel, revizuenta susține că există două decizii definitive potrivnice, pronunțate de Curtea de Apel Oradea în două dosare diferite, în care aceasta are calitatea de parte.
Revizuenta susține că decizia nr. 86/C din 25 martie 2021 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 232/C/2020 cu privire la suma de 3.761.108 RON, în sensul că prin prima decizie s-a reținut că revizuenta are calitate procesuală activă sau interes în procedura de insolvență, ulterior același complet de judecată a constatat că revizuenta a încasat suma de bani prin consemnarea acesteia, creanța garantată fiind astfel îndestulată.
Astfel, în opinia revizuentei, a doua decizie, respectiv decizia civilă nr. 86/C din 25 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, este total opusă deciziei civile nr. 232/C/2020 din 1 octombrie 2020, încălcând autoritatea de lucru judecat a acesteia.
Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Prin decizia civilă nr. 200/C/2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2021, a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 07.07.2021.
Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește revizuirea, cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de revizuentă, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută daca există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Conform art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, iar lucrul anterior judecat într-un alt litigiu poate fi opus de părțile acelui litigiu.
Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vin să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.
Pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză; hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.
Condițiile anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe conducând la respingerea cererii de revizuire.
Analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză.
În cauza de față, revizuenta a invocat contrarietatea dintre decizia nr. 86/C/2021 din 25 martie 2021 și decizia nr. 232/C/2020 din 1 octombrie 2020.
Decizia nr. 232/C/2020 din 1 octombrie 2020 a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2014, având ca obiect contestația formulată de A. la tabelul definitiv completat al creanțelor debitoarei S.C. G. S.R.L., în contradictoriu cu aceasta și cu intimații D. SPRL, E. S.A. și F..
Decizia nr. 86/C/2021 din 25 martie 2021 a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2014, având ca obiect cererea formulată de creditoarea A. de ridicare a suspendării, în contradictoriu cu intimații D. SPRL și S.C. G. S.R.L..
Pentru a exista identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic cu cel din prima acțiune. Instanța supremă observă că dosarele nr. x/2014 și nr. y/2014 nu au același obiect.
În speță nu se poate reține contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identității de obiect făcând de prisos analizarea celorlalte condiții impuse de norma legală.
Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. PRIN MANDATAR C. împotriva deciziei nr. 86/C/2021 - A din 25 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. PRIN MANDATAR C. împotriva deciziei nr. 86/C/2021 - A din 25 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, ca nefondată.
Cu recurs în 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători.
Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2021.