ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2378/2021

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

După deliberare, asupra recursului de față, constată următoarele:

I.1. Circumstanțele cauzei

Prin încheierile din 03 iunie 2020 și din 10 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii.

Prin decizia civilă nr. 374/A din 17 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost respinsă contestația la titlu introdusă de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul B., împotriva deciziei civile nr. 1120/A/2018 din 29 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva încheierilor civile din 03 iunie 2020 și 10 iunie 2020, respectiv împotriva deciziei civile nr. 374/A din 17 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Bihor, a formulat apel reclamanta A., solicitând admiterea apelului și schimbarea în totalitate a hotărârilor atacate în sensul admiterii contestației la executare împotriva titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 1120/A/2018 din 29.11.2018, încheierile din data de 08.11.2018, 15.11.2018, 22.11.2018, pronunțate de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2018, în sensul anulării acestora.

Prin încheierea din 01 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru data de 10 februarie 2021, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.

Prin decizia civilă nr. 195/A/2021 din 10 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a fost respinsă cererea de suspendare a judecării prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Oradea, formulată de apelanta A., și a fost respins, ca inadmisibil, apelul civil introdus de apelanta A., în contradictoriu cu intimatul B., împotriva deciziei civile nr. 374/A din 17 iunie 2020 și a încheierilor civile din 03 iunie 2020 și 10 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Bihor, pe care le-a păstrat în totalitate.

Împotriva încheierii din 01 februarie 2021 și a deciziei civile nr. 195/A/2021 din 10 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a formulat recurs contestatoarea A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 13 mai 2021, și a fost repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanței de apel, cu consecința admiterii cererii de suspendare și a apelului declarat pe fond.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 248 alin. (1) și art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentei căi de atac îl reprezintă încheierea din 01 februarie 2021 și decizia civilă nr. 195/A/2021 din 10 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a judecării prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Oradea, formulată de apelanta A., și a fost respins, ca inadmisibil, apelul civil introdus de apelanta A., în contradictoriu cu intimatul B., împotriva deciziei civile nr. 374/A din 17 iunie 2020 și a încheierilor civile din 03 iunie 2020 și 10 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Bihor, pe care le-a păstrat în totalitate.

Pentru a hotărî astfel, cu privire la cererea de suspendare a judecării prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Oradea, instanța de apel a reținut că nu se impune suspendarea cauzei, întrucât dezlegarea prezentei cauze nu depinde de soluția din dosarul menționat, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pe fond, a constatat că obiectul cauzei îl reprezintă o contestație la titlu, respectiv la decizia civilă nr. 1120/29.11.2018, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2018, care a avut ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, reținând incidența dispozițiilor art. 31 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, potrivit cu care hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel, precum și a dispozițiilor art. 718 alin. (2) C. proc. civ., care dispun în sensul că hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută.

În acest sens, curtea de apel a reținut că titlul contestat de reclamantă este o hotărâre civilă care a avut ca obiect plângere formulată împotriva încheierii de carte funciară, care poate fi atacată numai cu apel la tribunal și, întrucât contestația la titlu are deschise aceleași căi de atac ca și hotărârea ce se execută, s-a reținut că este inadmisibil apelul prin care se contestă o hotărâre definitivă dată în lămurirea unui titlu executoriu emis definitiv de Tribunalul Bihor.

În acest context, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește recursul formulat împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Oradea, sunt incidente dispozițiile art. 414 C. proc. civ., care dispun că încheierea prin care se dispune suspendarea judecării procesului este supusă căii de atac a recursului, cu excepția cazului în care Înalta Curte de Casație și Justiție dispune suspendarea, când hotărârea este definitivă, iar această cale de atac poate fi formulată în tot timpul cât durează suspendarea, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că nu sunt supuse căii de atac a recursului decât încheierile prin care se suspendă cauza sau cele prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului, iar nu și cele prin care s-a respins cererea de suspendare. Ca atare, calea de atac a recursului nu este deschisă împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare, recurenta înțelegând să se adreseze instanței în afara limitelor legii, având în vedere că exercitarea unei căi de atac trebuie să respecte atât principiul legalității, cât și principiul unicității căii de atac.

Analizând recursul declarat împotriva soluției de respingere, ca inadmisibil, a apelului formulat împotriva deciziei civile nr. 374/A din 17 iunie 2020 și a încheierilor din 03 iunie 2020 și 10 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Bihor, se reține că sunt incidente dispozițiile art. 31 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 și cele ale art. 718 alin. (2) C. proc. civ., anterior redate, hotărârile recurate neavând deschisă calea de atac a recursului.

Așadar, întrucât titlul contestat de reclamantă este reprezentat de decizia civilă nr. 1120/29.11.2018, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2018, care este o hotărâre definitivă, iar contestația la titlu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută, se constată că decizia civilă nr. 374/A din 17 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care a fost respinsă contestația la titlu introdusă de contestatoarea A., este o hotărâre definitivă care nu are deschisă calea de atac a apelului sau a recursului.

În consecință, nici decizia nr. 195/A/2021 din 10 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat deciziei civile nr. 374/A din 17 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Bihor, nu este supusă recursului.

Totodată, se reține că potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale anterior evocate, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Conform principiului legalității consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei; cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din 01 februarie 2021 și a deciziei civile nr. 195/A/2021 din 10 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din 01 februarie 2021 și a deciziei civile nr. 195/A/2021 din 10 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 noiembrie 2021.