ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1697/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra contestației în anulare de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15 octombrie 2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, reclamantul A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Judecătoriei Călărași.

Prin încheierea nr. 129A din 12 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost respinsă cererea de strămutare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu B., ca nefondată.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A..

Prin decizia civilă nr. 1538 din 30 iulie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva încheierii nr. 129A din 12 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București.

Prin decizia civilă nr. 2632 pronunțată la 17 decembrie 2020 în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea formulată de petentul A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1538 din 30 iulie 2020.

Împotriva deciziei civile nr. 1538 din 30.07.2020, A. a formulat contestație în anulare, contestatorul încadrând criticile formulate în motivele prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (2), pct. 3 și pct. 4 C. proc. civ.

Contestatoarea susține în esență că instanța de recurs, respingând recursul ca inadmisibil, a omis să se pronunțe asupra motivelor de casare invocate de către aceasta împotriva încheierii nr. 129A din 12 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București.

Totodată, contestatorul arată că instanța de recurs a omis atât prin decizia nr. 1538/30.07.2020, cât și prin decizia nr. 2632/17.12.2020 să cerceteze motivul de recurs referitor la încheierea din 29.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul de strămutare.

Contestatorul solicită admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă) și art. 503 alin. (2) C. proc. civ. (contestația în anulare specială - al cărei obiect poate fi o hotărâre a instanței de recurs).

Contestația în anulare specială reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi promovată în patru cazuri distincte:

În cuprinsul motivelor contestației în anulare, astfel cum acestea au fost formulate de contestator, nu se regăsesc ipotezele prevăzute de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., considerent pentru care calea extraordinară de atac nu poate fi supusă analizei din perspectiva acestor prevederi.

Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății, după cum nu este posibilă nici exercitarea unui control judiciar prin promovarea unei căi de atac de retractare, controlul judiciar fiind posibil doar prin intermediul căilor de atac de reformare (apel și recurs).

Prin decizia atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins recursul declarat de contestatorul A. ca inadmisibil, reținând că încheierea prin care s-a soluționat cererea de strămutare nu este susceptibilă să fie cenzurată pe calea de atac a recursului.

Astfel, se constată că, în speță, Înalta Curte a fost sesizată cu o singură cerere de recurs, împotriva încheierii nr. 129A/12.11.2019, care a fost soluționată în sensul respingerii ca inadmisibilă, întrucât potrivit art. 144 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă.

Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Criticile deduse judecății prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 503 C. proc. civ., care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestației în anulare, obiectul contestației în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situații decât cele prevăzute expres de dispozițiile legale mai sus menționate.

Susținerea privind faptul că instanța de recurs nu a cercetat toate motivele de recurs nu poate fi primită, deoarece unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În consecință, susținerile contestatorului nu pot fi valorificate într-o contestație în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac nu deschide calea recursului la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite de instanță cu ocazia judecății, iar nu pentru că judecata pe fond nu a fost bine făcută.

Pentru aceste motive, nefiind incidente dispozițiile art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 1538 din 30 iulie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1538 din 30 iulie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2021.