ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2632/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2632/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 17 decembrie 2020
Deliberând asupra cererii de completare a dispozitivului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.10.2019 pe rolul Curții de Apel, secția a VI a civilă, reclamantul A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2019, înregistrat pe rolul Judecătoriei Călărași.
Prin încheierea nr. 129A din 12 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-A a fost respinsă cererea de strămutare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A..
Prin decizia nr. 1538 din 30 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 129A din 12 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul B..
La data de 14 octombrie 2020 petentul A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei menționate anterior.
Prin cererea de completare a dispozitivului petentul arată faptul că instanța de recurs a omis să soluționeze capătul de cerere principal menționat la pct. 2 și capătul de cerere subsecvent, descris la pct. 3.
În acest sens petentul susține că, deși la data declarării recursului, în principal, a solicitat casarea hotărârii instanței de fond legal învestite, care a lăsat nesoluționată cauza pe fond (pct. 2 al cererii de recurs) și, în subsidiar, reținerea recursului spre rejudecare sau, după caz, retrimiterea acestuia instanței de fond (pct. 3 al cererii de recurs) instanța a omis să se pronunțe cu privire la: admisibilitatea recursului formulat împotriva încheierii interlocutorii pronunțate la 29.10.2019 și la reținerea spre rejudecare a fondului ori, după caz retrimiterea spre judecare a fondului la instanța inițială sau la o instanță diferită, egală în grad, corespunzător capătului de cerere accesoriu.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 97 și art. 444 C. proc. civ.
Analizând cererea de completare dispozitiv, în temeiul art. 444 alin. (1) Înalta Curte reține următoarele:
Prin decizia 1538 din 30 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 129A din 12 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
În motivarea pronunțării acestei soluții, Înalta Curte a reținut că, în conformitate cu art. 144 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă, ca atare încheierea atacată, fiind pronunțată în urma soluționării unei cereri de strămutare, nu este susceptibilă să fie cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului.
Reținând faptul că recursul este inadmisibil, așadar recurentul nu are deschisă calea extraordinară de atac a recursului, Înalta Curte nu a mai analizat criticile invocate pe fondul recursului, dându-se astfel expresie, principiului legalității căilor de atac reglementat prin art. 457 alin. (1) C. proc. civ. în conformitate cu care, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Conform art. 444 alin. (1) C. proc. civ. invocat de petent în susținerea cererii de completare a dispozitivului, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
În cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de acest text de lege întrucât acesta se referă exclusiv la hotărâri judecătorești pronunțate în căi de atac recunoscute de lege.
Or, petentul a formulat o cale de atac inadmisibilă, oprită expres de textul de lege, respectiv art. 144 alin. (2) C. proc. civ., așadar nu se poate reține omisiunea instanței de a se pronunța pe fondul cererii de recurs, legiuitorul fiind cel care a stabilit limitele și modul de exercitare a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești.
Pentru considerentele reținute, Înalta Curte va respinge cererea formulată de petentul A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1538 din 30 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea formulată de petentul A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1538 din 30 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2020.