ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 626/2020

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 3483 din 5 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de petentul A., privind strămutarea procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 2 București, în favoarea Curții de Apel București.

Împotriva Deciziei civile nr. 3483 din 05 octombrie 2019, a fost înregistrată la data de 30 septembrie 2019, sub nr. x/2019, contestația în anulare formulată de petenții A. și B., prin mandatar A.

Prin aceasta, contestatorii A. și B. au solicitat instanței anularea Deciziei civile nr. 3483 din 05 octombrie 2019 pronunțată de secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare, contestatorii au arătat că, în cadrul mai multor dosare, printre care și dosarul în care s-a pronunțat decizia contestată, a fost solicitată strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 și a dosarelor asociate a2 și a3 ale Judecătoriei Sector 2 București. Deși în dosarul de fond (a cărui strămutare se solicită), au fost indicate adresele părților, toate procedurile efectuate pe numele contestatorilor (părți în acel dosar) au fost realizate cu încălcarea dispozițiilor legale, prejudiciind astfel dreptul la apărare, prin faptul că aceștia nu au avut cunoștință de termenele procedurale. Întrucât până la data formulării prezentei cereri niciunuia dintre contestatori nu i s-au comunicat hotărârile definitive, se impune admiterea contestației și trimiterea cauzei spre rejudecare la fond.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (1), art. 504 alin. (1) și (2), art. 505 - 506 C. proc. civ., raportat la art. 148, art. 155, art. 194 - 197 și art. 200 din același cod.

Prin întâmpinarea formulată la data de 4 noiembrie 2019, intimata C. a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarului A. față de celălalt contestator, excepția lipsei calității procesuale active a numitului A., și excepția lipsei de interes în promovarea prezentei cereri a numitului A. De asemenea, intimata a solicitat sancționarea petentului A. cu o amendă judiciară în cuantumul maxim prevăzut de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru exercitarea abuzivă și cu rea-credință a drepturilor procesuale.

Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul B., în raport de excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarului A., a cărei analiză este prioritară față de celelalte excepții invocate, prin întâmpinare, de intimata C., Înalta Curte reține următoarele:

Art. 80 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia părțile își pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Instituția reprezentării în procesul civil vizează procedeul juridic în care o persoană, numită reprezentant, îndeplinește acte de procedură în numele și pe seama unei părți din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct față de parte.

Excepția lipsei calității de reprezentant, ca excepție de procedură absolută, inițial dilatorie, care poate avea efect dirimant, dar care poate fi acoperită prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisului din care rezultă limitele legale ale reprezentării, vizează puterea de reprezentare a celui care a formulat cererea în numele părții.

Conform dispozițiilor art. 82 alin. (1) din C. proc. civ. "Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată".

Reiese, așadar, din interpretarea literală a textului legal redat că atunci când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, iar dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.

În cauza de față, se constată că, deși în cuprinsul cererii de contestație în anulare formulată de către contestatorii A. și B., este menționat că B. este reprezentat de contestatorul A., "conform mandatului dat prin înscris olograf, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015 al Biroului Notarial D., iar cererea este semnată, olograf, de către contestatorul A. și pentru contestatorul B.", la dosar nu a fost depusă dovada mandatului din partea contestatorului B. pentru contestatorul A. pentru exercitarea prezentei căi de atac.

Față de această împrejurare, prin adresa emisă la 02 octombrie 2019, instanța i-a pus în vedere contestatorului A. să depună dovada mandatului acordat de B., obligație reiterată și la termenul de judecată din 13 noiembrie 2019. Cu toate acestea, până la termenul acordat pentru 04 martie 2020, când instanța rămas în pronunțare asupra cauzei, contestatorul A. nu s-a conformat obligațiilor impuse de către completul de judecată de a depune înscrisurile solicitate.

Faptul că, la termenul din 13 noiembrie 2019, contestatorul A. a prezentat legitimația de consilier juridic, seria x, ca dovadă a studiilor sale juridice, nu este în măsură să acopere lipsa mandatului de reprezentare pentru contestatorul B. Aceasta întrucât potrivit dispozițiilor art. 85 alin. (3) din C. proc. civ. " Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei", iar potrivit art. 83 alin. (1) din C. proc. civ., reprezentarea persoanelor fizice se face prin avocat sau mandatar.

Or, în lipsa unui atare înscris, nu se poate prezuma existența unui mandat de reprezentare juridică din partea contestatorului B. pentru A. pentru formularea prezentei căi extraordinare de atac, legitimația de consilier juridic atestând doar exercitarea de către contestatorul A. a unei profesii juridice.

Pe de altă parte, în cauză nu a fost invocată ori probată existența unor raporturi de rudenie, până la gradul doi inclusiv, între contestatorul A. și contestatorul B. pentru a deveni incidente prevederile art. 13 alin. (2) din C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte reține că cererea de contestație în anulare formulată în numele contestatorului B. împotriva Deciziei civile nr. 3483 din data de 05 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, așadar, de o persoană care nu îndeplinește condițiile de a formula contestație în anulare în numele altei persoane.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va anula contestația în anulare formulată în numele contestatorului B. împotriva Deciziei civile nr. 3483 din 05 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, pentru lipsa calității de reprezentant a mandatarului A.

Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul A., în raport de excepția inadmisibilității căii de atac, invocată din oficiu de către instanță, a cărei analiză este prioritară față de celelalte excepții invocate, prin întâmpinare, de intimata C., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., "Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după ca, altui organ cu activitate jurisdicțională competent."

Reiese, așadar că hotărârea de declinare a competenței de soluționare a pricinii în favoarea unei alte instanțe sau altui organ cu activitate jurisdicțională nu este supusă niciunei căi de atac (ordinară sau extraordinară).

Așa cum a reținut și Curtea Constituțională, învestită cu verificarea constituționalității textului legal redat, prin Decizia nr. 569 din 16 octombrie 2014, publicată în M. Of. nr. 913/16.12.2014, intenția legiuitorului prin adoptarea prevederilor de lege redate a fost aceea de a se asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a oricăror căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești de declinare a competenței, rațiunea eliminării căilor de atac împotriva hotărârii de declinare a competenței fiind aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în fața instanței competente să soluționeze litigiul dedus judecății.

De asemenea, hotărârea instanței de declinare a competenței este rezultatul unui act de administrare a justiției prin care se urmărește desfășurarea în condiții de legalitate a procesului, de care beneficiază toate părțile, indiferent de calitatea lor procesuală, având în vedere că, potrivit art. 174 alin. (2) și art. 176 pct. 3 din C. proc. civ., actele de procedură efectuate de instanța necompetentă sunt nule.

În cauza de față, se constată că prin Decizia civilă nr. 3483 din 5 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petentul A., privind strămutarea procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 2 București, în favoarea Curții de Apel București.

Împotriva deciziei de declinare a formulat prezenta contestație în anulare petenții B. și A.

Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, se constată că decizia atacată nu este susceptibilă de vreo cale de atac, ordinară sau extraordinară, contestația în anulare declarată în cauză fiind inadmisibilă.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Referitor la solicitarea intimatei C. de aplicare amendă contestatorului A. în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru exercitarea abuzivă și cu rea-credință a drepturilor procesuale, Înalta Curte apreciază că, în concret, această sancțiune nu se impune, raportat la împrejurarea că acest contestator a înțeles să uzeze de un drept procesual reglementat de lege, iar, în speță, nu s-a dovedit o încălcare a drepturilor intimatei care să facă necesară sancționarea contestatorului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei civile nr. 3483 din 5 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, pentru lipsa calității de reprezentant a mandatarului A., va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva aceleiași decizii, ca inadmisibilă și va respinge cererea privind aplicarea amenzii judiciare formulate de intimata-pârâtă C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei civile nr. 3483 din 5 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, pentru lipsa calității de reprezentant a mandatarului A.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 3483 din 5 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ca inadmisibilă.

Respinge cererea privind aplicarea amenzii judiciare formulate de intimata-pârâtă C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2020.

GGC - NN