ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 627/2020

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 1115 din 04 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimații B. și C. privind strămutarea dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva Încheierii nr. 1115 din 04 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019, a fost înregistrată la data de 30 septembrie 2019, sub nr. x/2019, contestația în anulare formulată de petenții A. și C., prin mandatar A.

Prin aceasta, contestatorii A. și C. au solicitat instanței anularea Încheierii nr. 1115 din 04 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

În motivare, contestatorii au arătat că, în cadrul mai multor dosare, printre care și dosarul în care s-a pronunțat decizia contestată, a fost solicitată strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 și a dosarelor asociate a2 și a3 ale Judecătoriei Sector 2 București. Deși în dosarul de fond (a cărui strămutare se solicită), au fost indicate adresele părților, toate procedurile efectuate pe numele contestatorilor (părți în acel dosar) au fost realizate cu încălcarea dispozițiilor legale, prejudiciind astfel dreptul la apărare, prin faptul că aceștia nu au avut cunoștință de termenele procedurale. Întrucât până la data formulării prezentei cereri niciunuia dintre contestatori nu i s-au comunicat hotărârile definitive, se impune admiterea contestației și trimiterea cauzei spre rejudecare la fond.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (1), art. 504 alin. (1) și (2), art. 505 - 506 C. proc. civ., raportat la art. 148, art. 155, art. 194 - 197 și art. 200 din același cod.

Prin întâmpinarea formulată la data de 4 noiembrie 2019, intimata B. a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarului A. față de celălalt contestator, excepția lipsei calității procesuale active a numitului A., și excepția lipsei de interes în promovarea prezentei cereri a numitului A. De asemenea, intimata a solicitat sancționarea petentului A. cu o amendă judiciară în cuantumul maxim prevăzut de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru exercitarea abuzivă și cu rea-credință a drepturilor procesuale.

Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul C., în raport de excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarului A., a cărei analiză este prioritară față de celelalte excepții invocate, prin întâmpinare, de intimata B., Înalta Curte reține următoarele:

Art. 80 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia părțile își pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Instituția reprezentării în procesul civil vizează procedeul juridic în care o persoană, numită reprezentant, îndeplinește acte de procedură în numele și pe seama unei părți din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct față de parte.

Excepția lipsei calității de reprezentant, ca excepție de procedură absolută, inițial dilatorie, care poate avea efect dirimant, dar care poate fi acoperită prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisului din care rezultă limitele legale ale reprezentării, vizează puterea de reprezentare a celui care a formulat cererea în numele părții.

Conform dispozițiilor art. 82 alin. (1) din C. proc. civ. "Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată".

Reiese, așadar, din interpretarea literală a textului legal redat că atunci când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, iar dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.

În cauza de față, se constată că, deși în cuprinsul cererii de contestație în anulare formulată de către contestatorii A. și C., este menționat că C. este reprezentat de contestatorul A., "conform mandatului dat prin înscris olograf, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015 al Biroului Notarial D., iar cererea este semnată, olograf, de către contestatorul A. și pentru contestatorul C.," la dosar nu a fost depusă dovada mandatului din partea contestatorului C. pentru contestatorul A. pentru exercitarea prezentei căi de atac.

Față de această împrejurare, prin adresa emisă la 02 octombrie 2019, instanța i-a pus în vedere contestatorului A. să depună dovada mandatului acordat de C., obligație reiterată și la termenul de judecată din 13 noiembrie 2019. Cu toate acestea, până la termenul acordat pentru 04 martie 2020, când instanța rămas în pronunțare, contestatorul A. nu s-a conformat obligațiilor impuse de către completul de judecată de a depune înscrisurile solicitate.

Faptul că la termenul din 13 noiembrie 2019, contestatorul A. a prezentat legitimația de consilier juridic, seria x, ca dovadă a studiilor sale juridice, nu este în măsură să acopere lipsa mandatului de reprezentare pentru contestatorul C. Aceasta întrucât potrivit dispozițiilor art. 85 alin. (3) din C. proc. civ. " Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei", iar potrivit art. 83 alin. (1) din C. proc. civ., reprezentarea persoanelor fizice se face prin avocat sau mandatar.

Or, în lipsa unui atare înscris, nu se poate prezuma existența unui mandat de reprezentare juridică din partea contestatorului C. pentru A. pentru formularea prezentei căi extraordinare de atac, legitimația de consilier juridic atestând doar exercitarea de către contestatorul A. a unei profesii juridice.

Pe de altă parte, în cauză nu a fost invocată și/sau probată existența unor raporturi de rudenie, până la gradul doi inclusiv, între contestatorul A. și contestatorul C. pentru a deveni incidente prevederile art. 13 alin. (2) din C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte reține că cererea de contestație în anulare formulată în numele contestatorului C. împotriva Încheierii nr. 1115 din 04 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019 a fost formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, așadar, de o persoană care nu îndeplinește condițiile de a formula contestație în anulare în numele altei persoane.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va anula contestația în anulare formulată în numele contestatorului C. împotriva Încheierii nr. 1115 din 04 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019, pentru lipsa calității de reprezentant a mandatarului A.

Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul A., în raport de excepția netimbrării, a cărei analiză este prioritară față de celelalte excepții invocate, prin întâmpinare, de intimata B., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru formularea contestației în anulare titularul cererii datorează o taxă în cuantum de 100 RON. De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Dispozițiile art. 197 C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, nerespectarea acestei obligații fiind sancționată cu anularea, în condițiile legii.

În cauză, se constată că prin rezoluția din 2 octombrie 2019, s-a pus în vedere contestatorului, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată, să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

De asemenea, la termenul de judecată din 13 noiembrie 2019, când contestatorul a fost prezent personal, instanța a pus în vedere acestuia să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată. Cu toate acestea, contestatorul A. nu s-a conformat obligațiilor stabilite de către instanță, situație față de care devin incidente dispozițiile legale referitoare la sancțiunea nulității pentru netimbrare.

Deși legiuitorul român a adoptat măsuri, prin O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutor public judiciar în materie civilă, menite a garanta accesul la justiție, ca expresie a principiilor democratice într-un stat de drept și a supremației legii, pentru ca acesta să devină unul efectiv, iar costurile unei proceduri judiciare să nu mai constituie o piedică în încercarea de a apela la justiție pentru realizarea sau apărarea unui drept, justificând, în anumite situații și condiții, susținerea din partea statului, din resurse financiare publice, se constată că petentul A. nu a apelat la aceste proceduri.

Pe de altă parte, cu privire la faptul că, la fila x, se află o copie de pe o chitanța de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, eliberară de Direcția de taxe și impozite locale sector 4 București, cu seria nr. x, Înalta Curte reține că această chitanță prezintă modificări, un exemplar identic al acesteia se află la Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Reținând că obligația de a achita taxa judiciară de timbru se impune în cazul exercitării căii extraordinare de atac a contestației în anulare și că petentul A. nu se află în nicio ipoteză derogatorie dintre cele prevăzute expres de lege, instanța constată că partea nu a făcut dovada depunerii la dosarul cauzei a unei taxe judiciare de timbru valide, din această perspectivă, cererea de contestație în anulare nu îndeplinește condițiile de formă, motiv pentru care, în speță, se va impune anularea contestației în anulare.

În consecință, reținând că cererea nu îndeplinește o condiție formală și extrinsecă, reglementată expres de lege, în absența căreia, instanța nu se poate considera legal învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancțiunii nulității.

Din perspectiva dreptului de acces la instanță și la apărare, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se constată că adresa prin care contestatorul A. fost înștiințat despre obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, a fost comunicată acestuia la adresa indicată în cuprinsul cererii de contestație în anulare, aceeași cu cea precizată și la termenul din 13 noiembrie 2019, respectiv din București, Șos. x.

Împrejurarea că dovada de comunicare a fost returnată cu mențiunea "destinatar mutat" nu este în măsură să afecteze dreptul de acces la instanță al petentului A., atât timp cât procedurile de comunicare au fost,efectuate la adresele indicate de către acesta atât prin cererea scrisă cât și prin precizările orale de la termenul din 13 noiembrie 2019.

Curtea Europeană a drepturilor Omului, în cauza Iordache contra României a reținut încălcarea art. 6 din Convenție față de împrejurarea că instanțele naționale nu au explicat reclamantului consecințele neplății taxelor de timbru aferente soluționării apelului și recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată. Or, în cauza de față, Înalta Curte reține că prin adresa emisă la data de 02 octombrie 2019, petentul A. a fost înștiințată despre sancțiunea anulării cererii în caz de neplată a taxei judiciare de timbru datorate pentru soluționarea contestației în anulare.

Având în vedere că excepția de netimbrare a cererii trebuie analizată prioritar oricăror alte aspecte procedurale, nu se mai impune analiza excepțiilor invocate de către intimată, prin întâmpinare, în ceea ce privește cererea formulată de contestatorul A.

Referitor la solicitarea intimatei B. de aplicare amendă contestatorului A. în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru exercitarea abuzivă și cu rea-credință a drepturilor procesuale, Înalta Curte apreciază că, în concret, această sancțiune nu se impune, raportat la împrejurarea că acest contestator a înțeles să uzeze de un drept procesual reglementat de lege, iar, în speță, nu s-a dovedit o încălcare a drepturilor intimatei care să facă necesară sancționarea contestatorului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula contestația în anulare formulată de contestatorul C. împotriva Încheierii nr. 1115 din 04 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019, pentru lipsa calității de reprezentant a mandatarului A., va anula contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva aceleiași încheieri, ca netimbrată și va respinge cererea privind aplicarea amenzii judiciare formulată de intimata-pârâtă B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul C. împotriva Încheierii nr. 1115 din 04 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019, pentru lipsa calității de reprezentant a mandatarului A.

Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 1115 din 04 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019, ca netimbrată.

Respinge cererea privind aplicarea amenzii judiciare formulată de intimata-pârâtă B.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2020.

GGC - NN