ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2323/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3482 din 5 octombrie 2018 pronunțată în dosar nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de petentul A. privind strămutarea procesului obiect al dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Sector 2 București, în favoarea Curții de Apel București.

Prin contestația înregistrată la data de 26 septembrie 2019 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2019, contestatorii A. și B. au solicitat anularea Deciziei nr. 3482 din 5 octombrie 2018 pronunțată de această instanță în dosar nr. x/2018.

În motivare, contestatorii au arătat că, în cadrul mai multor dosare, printre care și dosarul în care s-a pronunțat decizia contestată, a fost solicitată strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 și a dosarelor asociate a2 și a3 ale Judecătoriei Sector 2 București.

Deși în dosarul de fond (a cărui strămutare se solicită), au fost indicate adresele părților, toate procedurile efectuate pe numele contestatorilor (părți în acel dosar) au fost realizate cu încălcarea dispozițiilor legale, prejudiciind astfel dreptul la apărare, prin faptul că aceștia nu au avut cunoștință de termenele procedurale pentru a formula apărări corespunzătoare.

Întrucât până la data formulării prezentei cereri niciunuia dintre contestatori nu i s-au comunicat hotărârile definitive, se impune admiterea contestației și trimiterea cauzei spre rejudecare la fond.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (1), art. 504 alin. (1) și (2), art. 505 - 506 C. proc. civ., raportat la art. 148, art. 155, art. 194 - 197 din același cod, precum și la art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 129 din Constituția României, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinarea formulată la data de 26 noiembrie 2019, intimata C. a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a numitului A. față de celălalt contestator, excepția lipsei calității procesuale active a numitului A., excepția lipsei de interes în promovarea prezentei cereri a numitului A., excepția de inadmisibilitate a cererii. În subsidiar, intimata a solicitat respingerea, ca nefondată a contestației în anulare și sancționarea petentului cu o amendă judiciară în cuantumul maxim prevăzut de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru exercitarea abuzivă și cu rea-credință a drepturilor procesuale.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, pentru formularea contestației în anulare titularul cererii datorează o taxă de 100 RON.

Prevederile art. 33 alin. (1) din același act normativ, statuează că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar dispozițiile art. 197 C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, nerespectarea acestei obligații fiind sancționată cu anularea, în condițiile legii.

În cauză, se constată că prin Rezoluția din 9 octombrie 2019, s-a pus în vedere contestatorilor, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, aceștia fiind citați pentru prezentul termen de judecată cu această mențiune.

Cu toate acestea, contestatorii nu s-au conformat obligației stabilite de către instanță, situație față de care devin incidente dispozițiile legale referitoare la sancțiunea nulității pentru netimbrare.

Având în vedere că excepția de netimbrare a cererii este prioritară oricăror alte aspecte procedurale, nu se mai impune analiza excepțiilor invocate de către intimată prin întâmpinare.

În subsidiar, Înalta Curte reține că, chiar dacă cererea de contestație în anulare ar fi fost legal timbrată, aceasta ar fi fost inadmisibilă, întrucât era îndreptată împotriva unei decizii de declinare a competenței care, potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., "... nu este supusă niciunei căi de atac".

În ce privește solicitarea de amendare a contestatorului A. cu o sumă în cuantumul maxim prevăzut de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru exercitarea abuzivă și cu rea-credință a drepturilor procesuale, astfel cum a fost formulată de către intimată prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază, în concret, că această sancțiune nu se impune.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei nr. 3482 din 5 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrată, contestația formulată de contestatorii A. și B., împotriva Deciziei nr. 3482 din 5 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata C..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2019.

GGC - CL