ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2158/2019

HOTĂRÂRE

21.11.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2158/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului București la data de 31.08.2016, reclamantii A. si B. au chemat in judecata pe parata C. S.A., solicitand sa se constate caracterul abuziv si nulitatea absoluta a clauzei privind comisionul de acordare a creditului prevazuta de art. 1.3 lit. a) din contractul de credit nr. x/8.02.2008, sa fie obligata parata la restituirea comisionului de acordare a creditului, precum si la plata dobanzii legale aferenta acestei sume, sa se constate caracterul abuziv si nulitatea absoluta a clauzei de risc valutar cuprinsa de art. 6.3 din contract si in consecinta sa se dispuna stabilizarea cursului de schimb valutar RON/CHF la valoarea existenta la data incheierii contractului, sa fie obligata parata la restituirea catre reclamanti a sumelor achitate suplimentar cu titlu de diferenta de curs valutar de la data platii acestora de catre reclamanti, precum si la plata dobanzii legale aferente de la data fiecarei plati.

In drept, reclamanții au indicat prevederile art. 194 si urm. C. proc. civ., art. 1 alin. (3), art. 4, art. 6, art. 14 din legea nr. 193/2000.

Prin sentința civilă nr. 7730 din 8.12.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost respinsă ca neintemeiata cererea formulată de reclamanții A. și B. impotriva paratei C. S.A..

Prin decizia civilă nr. 2065 din 24 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții A. și B. impotriva paratei C. S.A.

Împotriva deciziei civile nr. 2065 din 24 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, recurenții-reclamanți A. și B. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, precum și a suplimentului la raport, care au fost comunicate către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La 19.10.2018, recurenții au depus punct de vedere la supliment prin care au solicitat, în esență, să se constate ca recursul este admisibil prin raportare la Deciziile 369 si 454 din 2018 ale Curtii Constituționale; totodată au solicitat sesizarea Curtii Constitutionale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 521 alin. (3) si 4 raportat la art. 518 dar și ale art. 27 C. proc. civ. in interpretarea data prin Decizia 52 a instanței supreme, pentru soluționarea cererii de sesizare stabilndu-se termen la 18 aprilie 2019.

Prin încheierea din 18 aprilie 2019, Înalta Curte, secția a II-a civilă constatând lipsa nejustificată a părților legal citate la strigarea pricinii, în condițiile în care nici una dintre acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părțile au fost citate pentru constatare perimare cerere pentru termenul de judecată din 21 noiembrie 2019.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția perimării cererii de sesizare a Curții Constituționale, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a constata perimată cererea, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform dispozițiilor art. 416 C. proc. civ. "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Potrivit textului de lege evocat, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află,trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.

În speță, se constată că judecata pricinii a fost suspendată la data de 18 aprilie 2019, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, în speță, condițiile perimării, așa cum se desprind din dispozițiile art. 416 C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză, de la data suspendării judecării cererii - 18 aprilie 2019 - și până la data repunerii pe rol, din oficiu, trecând un termen mai mare de șase luni, încheierea din 18 aprilie 2019 fiind ultimul act de procedură îndeplinit de instanță, dată de la care părțile nu au mai formulat nici o cerere, fiind în culpă procesuală.

În speță, nu este incidentă o cauză neimputabilă păților sau necesitatea îndeplinirii din oficiu a unui act de procedură, care să conducă la întreruperea termenului de perimare.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de șase luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constata perimată cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de petenții A. și B..