ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 858/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 858/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 16 aprilie 2019
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a civilă la data de 27 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu S.C. C. S.A. au solicitat:
constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar, a prevederilor contractuale regăsite în anexa 1 la pct. 5 cu conținutul indicat în anexa 1 la punctul 5, clauze inserate în contractele de credit și eliminarea acestora;
obligarea pârâtei la înghețarea/stabilizarea cursului valutar aplicat ratelor lunare încasata de către bancă pentru restituirea împrumutului la valoarea cursului indicat în anexa 1 punctul 3 ca efect al constatării ca abuzivă a clauzei de risc valutar, prin adaptarea contractelor;
obligarea pârâtei la restituirea diferențelor încasate peste cursul valutar de la momentul semnării contractului, ca efect al constatării nulității absolute a clauzei de risc valutar.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000, Legii nr. 296/2004, O.U.G. nr. 21/1992, O.U.G. nr. 174/2008, O.G. nr. 21/1992 și C. civ.
Prin sentința civilă nr. 6675 din 24 octombrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A..
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții A. și B., care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1848/A din 8 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
La data de 27 august 2018, recurenții-reclamanți A. și B. au declarat recurs împotriva deciziei evocate anterior, fiind întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
În cuprinsul acestuia, recurenții-reclamanți au solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea în tot a deciziei recurate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată ca fiind temeinică și legală.
În subsidiar, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
Recurenții au învederat că soluția instanței de apel a fost dată cu aplicarea eronată a prevederilor art. 1 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE, respectiv art. 3 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, în sensul excluderii art. 5.1. din contractele de credit de la analiza caracterului lor abuziv prin prisma Legii nr. 193/2000.
La data de 19 octombrie 2018, intimata-pârâtă S.C. C. S.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind legală.
Recurenții-reclamanți au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată prin întâmpinare.
La data de 21 decembrie 2018, recurenții-reclamanți A. și B. au formulat cerere de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 406 și urm. C. proc. civ.. În acest sens a fost depusă la dosar declarația autentificată de notarul public D. prin încheierea nr. 2059 din 20 decembrie 2018.
Examinând cererea formulată de recurenții-reclamanți A. și B., Înalta Curte reține următoarele:
Conform art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac instanța va lua act de renunțare și va dispune anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.
În speță, manifestarea de voință a recurenților-reclamanți A. și B., în sensul de a renunța la judecata cererii de chemare în judecată reprezintă un act de dispoziție al acestora, care îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile art. 406 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va lua act de poziția procesuală exprimată de recurenții-reclamanți A. și B. cu privire la renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta C. S.A. și va dispune anularea în tot a deciziei civile nr. 1848/A din 8 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și a sentinței civile nr. 6675 din 24 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea reclamanților A. și B. la judecata cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta C. S.A. și dispune anularea în tot a deciziei civile nr. 1848/A din 8 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și a sentinței civile nr. 6675 din 24 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2019.