ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 465/2020

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3356 din 3 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost declinată competența de soluționare a cererii formulată de petentul A. privind strămutarea dosarului nr. x/2018, în favoarea Curții de Apel București.

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 30 septembrie 2019, sub nr. x/2019, contestatorii A. și B., prin mandatar A., au solicitat anularea Deciziei nr. 3356 din 3 octombrie 2019, pronunțată de această instanță, în Dosarul nr. x/2018.

În motivare, contestatorii au arătat că, în cadrul mai multor dosare, printre care și dosarul în care s-a pronunțat decizia contestată, a fost solicitată strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 și a dosarelor asociate a2 și a3 ale Judecătoriei Sector 2 București.

Deși în dosarul de fond (a cărui strămutare se solicită), au fost indicate adresele părților, toate procedurile efectuate pe numele contestatorilor (părți în acel dosar) au fost realizate cu încălcarea dispozițiilor legale, prejudiciind astfel dreptul la apărare, prin faptul că aceștia nu au avut cunoștință de termenele procedurale.

Întrucât până la data formulării prezentei cereri niciunuia dintre contestatori nu i s-au comunicat hotărârile definitive, se impune admiterea contestației și trimiterea cauzei spre rejudecare la fond.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (1), art. 504 alin. (1) și (2), art. 505-506 C. proc. civ., raportat la art. 148, art. 155, art. 194 - 197 și art. 200 din același cod.

Prin întâmpinarea formulată la data de 4 noiembrie 2019, intimata C. a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarului A. față de celălalt contestator, excepția lipsei calității procesuale active a numitului A., excepția lipsei de interes în promovarea prezentei cereri a numitului A., precum și excepția de inadmisibilitate a cererii. De asemenea, intimata a solicitat sancționarea petentului A. cu o amendă judiciară în cuantumul maxim prevăzut de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru exercitarea abuzivă și cu rea-credință a drepturilor procesuale.

Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul A., în raport de excepția netimbrării, a cărei analiză este prioritară față de celelalte excepții invocate, prin întâmpinare, de intimata C., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru formularea contestației în anulare titularul cererii datorează o taxă în cuantum de 100 RON.

De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Dispozițiile art. 197 C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, nerespectarea acestei obligații fiind sancționată cu anularea, în condițiile legii.

În cauză, se constată că prin rezoluția din 2 octombrie 2019, s-a pus în vedere contestatorilor, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată, să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

De asemenea, la termenul de judecată din 13 noiembrie 2019, instanța a pus în vedere contestatorului A. să depună dovada mandatului acordat de B., precum și dovezi din care să rezulte stabilirea unei reședințe a acestuia în Statele Unite ale Americii; totodată, s-a pus în vedere contestatorului A. să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Cu toate acestea, contestatorul A. nu s-a conformat obligațiilor stabilite de către instanță, situație față de care devin incidente dispozițiile legale referitoare la sancțiunea nulității pentru netimbrare.

Având în vedere că excepția de netimbrare a cererii trebuie analizată prioritar oricăror alte aspecte procedurale, nu se mai impune analiza excepțiilor invocate de către intimată, prin întâmpinare, în ceea ce privește cererea formulată de contestatorul A..

Referitor la solicitarea intimatei C. de amendare a contestatorului A. cu amendă în cuantumul maxim prevăzut de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru exercitarea abuzivă și cu rea-credință a drepturilor procesuale, Înalta Curte apreciază, în concret, că această sancțiune nu se impune, raportat la împrejurarea că acest contestator a înțeles să uzeze de un drept procesual reglementat de lege, iar, în speță, nu s-a dovedit o încălcare a drepturilor intimatei care să facă necesară sancționarea contestatorului.

În ceea ce privește contestația în anulare formulată pentru B., de către A., în calitate de mandatar, împotriva Deciziei nr. 3356 din 3 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, Înalta Curte o va anula, având în vedere prevederile art. 82 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că atunci când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, iar dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.

Or, în cauză, cu toate că la termenul de judecată din 13 noiembrie 2019, instanța i-a pus în vedere contestatorului A. să depună dovada mandatului acordat de B., precum și dovezi din care să rezulte stabilirea unei reședințe a acestuia în Statele Unite ale Americii, în acest sens, fiindu-i acordat un termen rezonabil, acesta nu s-a conformat obligației de a depune înscrisurile solicitate de către instanță.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va anula contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3356 din 3 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ca netimbrată, și va anula contestația în anulare formulată de B., prin mandatar A., împotriva Deciziei nr. 3356 din 3 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, așadar, de o persoană care nu îndeplinește condițiile de a avea legitimare procesuală de a formula contestație în anulare în numele altei persoane.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3356 din 3 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ca netimbrată.

Anulează contestația în anulare formulată de B., prin mandatar A., împotriva Deciziei nr. 3356 din 3 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2020.

GGC - GV