ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1678/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1678/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 14 septembrie 2021
Asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 februarie 2018 pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B. I.P.U.R.L., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. și D. S.A., a solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună constatarea nulității absolute a actelor adiționale nr. x, 18, 19, 20 și 21 la polița nr. x din 17.07.2011 emisă de pârata C. S.A. pentru lipsa consimțământului, constatarea nulității absolute a plății sumei de 1.638.418,22 RON, efectuată de pârâta C. S.A. către pârâta D. S.A. în baza actului adițional nr. x din 29.07.2016 și obligarea pârâtei D. S.A. la restituirea către pârâta C. S.A. a acestei sumei, ca fiind plată nedatorată și efectuată în baza unor documente nerecunoscute de reclamantă.
De asemenea, reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanta a invocat art. 1178, 1179, 1204, 1205, 1207, 1246, 1247, 1254 si următoarele C. civ., coroborat cu art. 35 și următoarele C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 1304 din 26 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-au respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. S.A. în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a actelor adiționale, lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la restituirea sumei de 1.638.418,22 RON.
Totodată fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă, care a fost obligată la plata către pârâta D. S.A. a sumei de 11.900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta prin administrator judiciar, prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii apelate iar, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 415 din 23 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins apelul declarat de reclamantă prin administrator judiciar ca nefondat și a fost obligată apelanta-reclamantă la plata sumei de 5.950 RON către intimata-pârâtă D. S.A., reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B. I.P.U.R.L., a formulat recurs la 15 noiembrie 2011, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea în tot a hotărârii atacate și, reținând cauza spre rejudecare, admiterea apelului și, în consecință, admiterea cererii de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr. 2541, pronunțată în completul de filtru de la 9 decembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat recursul pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
La 26 aprilie 2021, împotriva acestei decizii recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator judiciar B. I.P.U.R.L., a formulat contestație în anulare în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 coroborat cu art. 425 și 499 C. proc. civ., prin care a solicitat, în esență, anularea hotărârii atacate, admiterea recursului și a apelului, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.
Cauza a fost înregistrată la 26 aprilie 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021.
La 12 iulie 2021 intimata-pârâtă D. S.A. a formulat întampinare, prin care a invocat excepțiile inadmibilității motivat de faptul că hotărârea pronunțată în recurs, în complet de filtru, nu este supusă niciunei căi de atac și tardivității formularii contestației iar, pe fond, a solicitat respingerea acesteia. De asemenea, a solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate în temeiul art. 248 alin. (2) din C. proc. civ. excepția inadmisibilitații căii extraordinare de atac, a cărei soluționare face de prisos examinarea excepției tardivității formulării contestației în anulare, ambele invocate de intimata-pârâtă D. S.A., prin întâmpinare, urmează a respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".
De asemenea, art. 503 alin. (2) C. proc. civ. prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele de la pct. 1- 4.
Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că obiectul contestației în anulare îl formează numai hotărârile judecătorești definitive.
Potrivit art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă (...) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".
Textul de lege anterior evocat stabilește că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunțate de Înalta Curte, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins pentru neîndeplinirea unei cerințe formale sau de admisibilitate.
Nefiind supusă niciunei căi de atac, rezultă că hotărârea instanței de recurs, pronunțată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.
Pornind de la aceste texte de lege, se constată că, prin decizia civilă nr. 2541, pronunțată în completul de filtru de la 9 decembrie 2020, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei din apel.
Fiind atacată o hotărâre de anulare a recursului, pronunțată de Înalta Curte în complet de filtru, rezultă că această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestației în anulare, în caz contrar încălcându-se principiul legalității căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile impuse de aceasta.
De asemenea, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "hotărârea dată în contestația în anulare este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea atacată".
Pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 493 alin. (5) teza I, coroborat cu art. 508 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. - prin administrator judiciar B. I.P.U.R.L. împotriva deciziei nr. 2541 din 9 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.
Referitor la cererea intimatei-pârâte D. S.A. privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:
Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".
Prin raportare la acest text de lege, aplicabil și în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-pârâtă nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei-reclamante privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar B. I.P.U.R.L. împotriva deciziei nr. 2541 din 9 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.
Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata D. S.A.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 septembrie 2021.