ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1540/2021

Ședința publică din data de 16 iunie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la 14 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. au solicitat obligarea pârâtei K. S.A. la plata daunelor morale și materiale ca urmare a prejudiciului suferit prin decesul numitului L., astfel: pentru B., mama victimei decedate, daune morale în cuantum de 150.000 euro și daune materiale în cuantum de 14.861,16 RON; pentru A., tatăl victimei decedate, daune morale în cuantum de 150.000 euro; pentru C., fratele victimei decedate, daune morale în cuantum de 75.000 euro; pentru D., sora victimei decedate, daune morale în cuantum de 75.000 euro; pentru E., bunicul victimei decedate, daune morale în cuantum de 75.000 euro; pentru F., bunica victimei decedate, daune morale în cuantum de 75.000 euro; pentru G., bunica victimei decedate, daune morale în cuantum de 75.000 euro. Au mai solicitat obligarea pârâtei K. S.A. la plata daunelor materiale și morale ca urmare a propriilor vătămări, astfel; pentru H., prin mama J., daune morale în cuantum de 500.000 euro; pentru I., prin mama J. daune morale în cuantum de 2.000.000 euro, daune patrimoniale constând în cheltuielile rezultate ca urmare a sporirii nevoilor de viață ale reclamantei în cuantum de 65.000 euro, daune materiale constând în plata însoțitorilor permanenți în cuantum de 2.900 RON/lunar, pe perioada incapacității de muncă, daune materiale constând în plata unei sume egale cu salariul minim pe economie, respectiv 1.450 RON/lunar, de la momentul la care ar trebui să termine pregătirea profesională, cu titlu de despăgubiri pentru nerealizarea câștigului din muncă și daune materiale în cuantum de 6.676,15 RON pentru J..

Prin sentința civilă nr. 2696/2018 din 8 octombrie 2018, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., a obligat pârâta la plata către reclamanta B. a sumei de 14.861,16 RON cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de 200.000 RON către reclamanta B., la plata sumei de 200.000 RON către reclamantul A., la plata sumei de 100.000 RON către reclamantul C., la plata sumei de 100.000 RON către reclamantul D., la plata sumei de 50.000 RON către reclamantul E., la plata sumei de 50.000 RON către reclamantul F. și la plata sumei de 50.000 RON către reclamanta G., cu titlu de daune morale. A obligat pârâta la plata sumei de 150.000 RON cu titlu de daune morale către reclamanta H. și la plata sumei de 200.000 RON cu titlu de daune morale către reclamanta I.. A obligat pârâta la plata sumei de 1.450 RON/lunar, începând cu 18 iunie 2019, către reclamanta I. reprezentând despăgubiri pentru nerealizarea câștigului din muncă, la plata sumei de 6.676,15 RON cu titlu de daune materiale către reclamanta J. și a respins în rest cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele H. și I. și pârâta K. S.A.

Prin decizia nr. 997/2019 din 3 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta K. S.A., a admis apelul formulat de reclamantele H. și I., a schimbat în parte sentința apelată, și, în rejudecare, a obligat pârâta la plata către reclamanta H. a sumei de 400.000 RON cu titlu de daune morale și la plata către reclamanta I. a sumei de 450.000 RON cu titlu de daune morale. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta I. prin J., solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că decizia nu este motivată conform exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. deoarece curtea de apel nu a procedat la un examen propriu al materialului probator și că hotărârea atacată conține considerente contradictorii în ceea ce privește stabilirea prejudiciului material și a necesităților recurentei-reclamante. Autoarea căii de atac critică soluția de respingere a probei cu o nouă expertiză medicală și susține că la evaluarea daunelor morale nu s-a ținut cont de toate solicitările părții, cu încălcarea dispozițiilor art. 476 C. proc. civ., întrucât s-a acordat un cuantum disproporționat în raport de prejudiciul suferit.

Aceeași parte invocă și aplicarea greșită a prevederilor art. 1385 C. civ., arătând că daunele patrimoniale solicitate sunt certe și că nu este vorba de un prejudiciu care să nu poate fi evaluat raportat la probele din dosar. Arată că soluția curții de apel este eronată întrucât nu a avut în vedere gravitatea prejudiciului suferit de recurentă, vârsta acesteia la momentul producerii accidentului, handicapul dobândit în urma evenimentului rutier, consecințele asupra familiei recurentei, mama acesteia fiind nevoită să renunțe la serviciu și să fie însoțitor permanent.

În opinia recurentei, curtea de apel nu a aplicat corect nici textele de lege relative la stabilirea cuantumului daunelor materiale întrucât nu a ținut cont de probele din care reieșea că toate solicitările reclamantei referitoare la achiziționarea unui scaun rulant, a unui scuter, a unui imobil adaptat la nevoile unei persoane cu handicap se circumscriu scopului de a beneficia de îngrijiri medicale de calitate și de a îmbunătăți condițiile de viață ale victimei și nu reprezintă o îmbogățire fără just temei.

Autoarea căii de atac susține că nu au fost aplicate corect prevederile art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul CSA nr. 14/2011 deoarece instanța de apel, deși a admis apelul formulat de recurentă, nu a ținut cont de jurisprudența națională în materie și a acordat daune derizorii în raport de prejudiciul suferit. Menționează că a suferit o traumă psihică accentuată și că modul de viață i-a fost grav afectat și apreciază că instanța de apel trebuia să aibă în vedere împrejurările concrete ale cauzei, criteriul echității și principiul proporționalității dintre daună și prejudiciu.

Recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă K. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului raportat la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că soluția preconizată este aceea de anulare a recursului.

Prin încheierea din 24 februarie 2021 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Prin punctul de vedere la raport, recurenta-reclamantă a menționat că nu este de acord cu concluziile raportului.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că, deși recurenta critică decizia curții de apel din perspectiva lipsei motivării și a motivării contradictorii, susținerile acesteia vizează aspecte de netemeinicie. Astfel, autoarea căii de atac afirmă că instanța de apel a reținut considerente contradictorii în ceea ce privește stabilirea prejudiciului material și a necesităților recurentei-reclamante și este nemulțumită de faptul că instanța de apel a respins solicitarea sa cu privire la o nouă expertiză medicală, dar în realitate critică soluția curții de apel din perspectiva modului în care au fost analizate mijloacele de probă și a fost stabilită valoarea daunelor acordate.

Susținerile recurentei subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu constituie critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce se reiau afirmațiile din memoriul de apel referitoare la aplicarea greșită a prevederilor art. 1385 C. civ. și ale art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul CSA nr. 14/2011, aspecte care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Recurenta-reclamantă invocă aplicarea greșită a prevederilor art. 1385 C. civ. și ale art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul CSA nr. 14/2011, formulând critici referitoare la nerespectarea de către instanța de apel a jurisprudenței privind stabilirea cuantumului daunelor morale și solicitând instanței de recurs să reanalizeze susținerile sale în ceea ce privește consecințele accidentului asupra vieții și sănătății recurentei-reclamante și referitor la raportul de proporționalitate dintre daună și prejudiciu. Aspectele invocate de către recurentă, respectiv gravitatea traumei psihice suferite, cuantumul daunelor materiale și morale, caracterul cert al prejudiciului, modul în care a fost afectată viața familiei sale, readuc în discuție situația de fapt și tind la o nouă analiză asupra probatoriului, ignorând caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul și se pot analiza exclusiv aspecte de nelegalitate, nu și cele de netemeinicie.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-reclamantă nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă I. prin J. împotriva deciziei nr. 997/2019 din 3 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă I. PRIN J. împotriva deciziei nr. 997/2019 din 3 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2021.