ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1519/2021

Ședința publică din data de 16 iunie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș la 7 august 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 251.216,39 RON, reprezentând dobândă penalizatoare/penalități contractuale pentru executarea cu întârziere a obligației de plată a debitelor, calculate conform contractului de vânzare cumpărare produse petroliere nr. 93 din 10 iunie 2016, de la data scadenței și până la data plății debitului principal pentru fiecare factură, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin sentința civilă nr. 355 din 20 martie 2020, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate de pârâta S.C. B. S.R.L., a admis acțiunea promovată de reclamanta A. S.R.L., și în consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 251.216,39 RON, reprezentând dobândă penalizatoare/penalități contractuale pentru executarea cu întârziere a obligației de plată a debitelor, calculate contractului de vânzare cumpărare produse petroliere nr. 93 din 10 iunie 2016, de la data scadenței facturilor și până la data plății debitului principal pentru fiecare factură. A respins cererea pârâtei privind reducerea clauzei penale prin raportare la faptul că penalitățile solicitate sunt vădit excesive. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 9.617 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L.

Prin decizia nr. 427/2020 din 21 septembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 355 din 20 martie 2020 a Tribunalului Maramureș, pe care a păstrat-o în întregime. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Cluj.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-pârâtă susține că decizia curții de apel a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 58/1934 și a pct. 332 și urm. din Norma cadru BNR nr. 6/1994, în temeiul cărora ar fi trebuit analizată admisibilitatea cererii de chemare în judecată.

Mai susține că soluția instanței de apel are la bază o aplicare greșită a prevederilor art. 1270, art. 1350 și art. 1650 și urm. C. civ. și că soluția nu este motivată deoarece nu au fost analizate condițiile necesare atragerii răspunderii recurentei.

Autoarea căii de atac apreciază că nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat a celor statuate în dosarul nr. x/2018 și că au fost greșit aplicate dispozițiile art. 1541 alin. (1) C. civ. în ceea ce privește reducerea cuantumului penalităților.

Recurenta-pârâtă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Examinând cu prioritate aspectele legate de timbrarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat obligarea recurentei-pârâte S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 251.216,39 RON, reprezentând dobândă penalizatoare/penalități contractuale pentru executarea cu întârziere a obligației de plată a debitelor.

Prin decizia recurată, Curtea de Apel Cluj, secția a-II-a civilă a respins apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. și a păstrat în întregime sentința civila nr. 355 din 20 martie 2020 prin care Tribunalul Maramureș a admis cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta la plata către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 251.216,39 RON.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ., iar conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza I coroborate cu cele ale art. 3 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, iar conform art. 32 și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile legii.

Înalta Curte constată că prin adresa emisă la 9 decembrie 2020 și comunicată conform procesului-verbal aflat la fila x, recurentei-pârâte i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.158,58 RON, calculată conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Din actele dosarului nu rezultă că recurenta ar fi solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru sau că ar fi promovat o cerere de acordare facilități la plata taxei de timbru.

Pentru aceste considerente și văzând că până la data soluționării căii de atac formulate, recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., și, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a din același cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 427/2020 din 21 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Față de soluția de anulare a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezii aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 427/2020 din 21 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2021.