ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 699/2021

Ședința publică din data de 23 martie 2021

Asupra revizuirii de față constată următoarele:

I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 25.07.2014 pe rolul Judecătoriei Odorheiul Secuiesc, sub dosar nr. x/2014, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu B. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 153.433 RON, sumă ce reprezintă valoarea despăgubirilor achitate de reclamantă în dosarele de daună nr. ACHR0/681/2012 și ACHR0/682/2012, deschise pentru remedierea pagubelor provocate bunurilor aparținând societăților C. S.R.L. și Distilăria Odorhei S.A., sumă la care se adaugă dobânda legală de la data de 29.01.2013 până la data achitării integrale a prejudiciului, în temeiul prevederilor art. 2 și urm. din O.G. nr. 13/2011; cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1376, art. 1381 și art. 2210 C. civ., art. 2 și urm. din O.G. nr. 13/2011.

Prin sentința civilă nr. 2662/2017 din 18 octombrie 2017, Judecătoria Odorheiul Secuiesc a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. și, în consecință, a obligat pârâta să plătească pe seama reclamantei suma totală de 119.490 RON, reprezentând prejudiciul la clădirea aparținând C. S.R.L. în sumă de 91.590 RON și prejudiciul la clădirea aparținând Distilăria Odorhei S.R.L. în sumă de 27.900 RON; a obligat pârâta să plătească pe seama reclamantei dobânzi legale de la data de 20.01.2013 până la data achitării integrale a prejudiciului; a obligat pârâta să plătească pe seama reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4.173,66 RON, reprezentând taxă de timbru.

Prin încheierea de îndreptare din 28.02.2018, pronunțată de Judecătoria Odorheiul Secuiesc, s-a admis cererea formulată de reclamanta A. S.A. și s-a dispus îndreptarea sentinței nr. 2662/2017 din 18 octombrie 2017 a aceleiași instanțe, în sensul că, în considerente și în dispozitivul sentinței se va trece "obligă pe pârâta să plătească pe seama reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4.394,16 RON, reprezentând taxă de timbru și diferență onorariu raport de expertiză", în loc de " obligă pârâta să plătească pe seama reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4.173,66 RON, reprezentând taxă de timbru".

Împotriva acestei sentințe, pârâta B. S.R.L. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 271 din 24 iunie 2020, Tribunalul Harghita, secția Civilă a admis excepția puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 2674/23.11.2016, pronunțată de Judecătoria Odorheiul Secuiesc, invocată din oficiu, în ceea ce privește atragerea răspunderii civile a apelantei-pârâte B. S.R.L. pentru pagubele cauzate prin incendiul din 25.07.2012 în temeiul prevederilor art. 1376 alin. (1) din Noul C. civ. referitor la răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri.

A admis excepția inadmisibilității invocată de intimata-reclamantă A. S.A. și în consecință a respins ca inadmisibilă invocarea de către apelanta B. S.R.L. a existenței unei culpe comune a sa și a păgubitului C. S.R.L. în producerea incendiului.

A respins ca inadmisibilă excepția autorității de lucru judecat invocată de apelanta B. S.R.L.

A respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, invocată de apelanta-pârâtă B. S.R.L.

A admis apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 2662/2017 din 18 octombrie 2017 a Judecătoriei Odorheiul Secuiesc de pârâta B. S.R.L. pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a obligat apelanta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante suma de 68.691,05 RON pentru prejudiciile aduse clădirii aparținând C. S.R.L. și 8.870 RON pentru prejudiciile aduse clădirii aparținând Distilăria Odorhei S.A., urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A obligat intimata A. S.A. să plătească apelantei cheltuieli de judecată în apel în sumă de 2.659 RON.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 817/R din 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins recursul formulat de B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 271 din 24 iunie 2020 a Tribunalul Harghita, secția Civilă.

II. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 14 mai 2015 pe rolul Judecătoriei Odorheiul Secuiesc, sub dosar nr. x/2015, reclamanta D. S.A., în contradictoriu cu B. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 128.473 RON, reprezentând contravaloarea pagubei achitate asiguratului C. S.R.L.; la plata dobânzilor de întârziere (daune moratorii pentru întârzierea executării obligației de plată) începând cu data de 10.03.2015 până la data plății efective; reactualizarea debitului principal în funcție de rata inflației (daune compensatorii), începând cu data de 10.03.2015 până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349 și art. 2210 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 343 din 18 aprilie 2018, pronunțată de Judecătoria Odorheiul Secuiesc, s-a admis cererea reclamantei având ca obiect pretenții și, în consecință, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 128.473 RON debit principal, actualizată în funcție de rata inflației, potrivit datei plății; a fost obligată pârâta la plata daunelor moratorii constând în dobânda legală începând cu data de 10.03.2015, până la plata efectivă a debitului principal; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.674 RON cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru.

Împotriva acestei sentințe, pârâta B. S.R.L. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 343 din 18.04.2018, Tribunalul Harghita a admis apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2674 din 23.11.2017, pronunțată de Judecătoria Odorheiul Secuiesc și, în consecință, a schimbat, în parte, sentința atacată, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D. S.A. și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 64.236,50 RON, actualizată în funcție de rata inflației, începând cu data de 18.04.2018 și până la plata efectivă a sumei. De asemenea, Tribunalul Harghita a obligat pârâta să plătească reclamantei daune moratorii constând în dobândă legală aferentă obligației principale, începând cu data de 18.04.2018 și până la plata efectivă a debitului principal. Cheltuielile de judecată suportate de reclamantă la fond și în apel au fost acordate parțial fiind puse în sarcina pârâtei.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, care a fost respins prin decizia nr. 119/R din 17 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Prin cererea de revizuire formulată la 14.01.2021, revizuenta B. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A. S.A., în condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 817/R din 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, susținând că prin această hotărâre s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 119/R din 17 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

În motivarea cererii, revizuenta a expus parcursul litigios al dosarului nr. x/2014 și al dosarului nr. x/2015

Totodată, a arătat că, la data la care instanța de apel, Tribunalul Harghita, fusese sesizată cu apelul revizuentei, formulat în dosarul nr. x/2014, 10 iulie 2018, membrii completului de judecată formulaseră cerere de abținere, motivată de participarea la soluționarea dosarului nr. x/2015

În continuare, arată că, față de aceeași hotărâre a Tribunalului Harghita, anume decizia nr. 343/18.04.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, (rămasă definitivă prin decizia nr. 119/R din 17.04.2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș), în dosarul nr. x/2014, prin decizia nr. 217/24.06.2020, Tribunalul Harghita a admis excepția autorității lucrului judecat, dar nu cu privire la chestiunea reținerii culpei comune a C. S.R.L., față de care intimata din acest dosar de revizuire achitase benevol despăgubirile solicitate de aceasta, deci nu în baza unei alte hotărâri judecătorești, ci cu privire la o chestiune ce ținea de unul din motivele B. de apel, și anume arătarea eronată de către Judecătoria Odorheiul Secuiesc a temeiului juridic al recuperării pretențiilor, în speță a dispozițiilor art. 1376 C. civ.

În plus, excepția autorității lucrului judecat în ceea ce privește culpa comună a fost declarată inadmisibilă, iar instanța de recurs a menținut hotărârea instanței de apel, cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Prin urmare, revizuenta arată că este nelegal să se rețină autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește temeiul juridic dar să nu se poată reține autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește culpa comună, reținută în aceeași hotărâre judecătorească.

În ce privește legătura dintre cele două dosare, menționează că, în dosarul în care s-a pronunțat și s-a reținut culpa comună a C. S.R.L. de 50%, contrar concluziilor hotărârii instanței de recurs din dosarul nr. x/2014, a reieșit culpa C. S.R.L. în raport de construcția în care s-a aflat linia de brânzeturi, asigurată de cealaltă societate de asigurare, dar nici nu ar avea relevanță acest aspect, atât timp cât nu din cauza liniei de brânzeturi a izbucnit incendiul, deoarece în acest caz ar fi putut fi vorba de culpa exclusivă a C. S.R.L. În plus, susține că, prin decizia nr. 343/18.04.2018 s-au relevat 3 motive pentru care s-a reținut culpa comună a C. S.R.L., dar niciun motiv nu relevă faptul că de la linia de brânzeturi ar fi izbucnit incendiul.

Mai susține revizuenta că, este adevărat că nu există identitate de părți cu dosarul nr. x/2015, însă aceeași era situația și la 24.06.2020, când s-a pronunțat decizia nr. 217 în dosarul nr. x/2014, prin care s-a reținut temeiul juridic al răspunderii, însă referitor la chestiunea asupra fondului, și anume fiind vorba despre același eveniment, apreciază revizuenta că, dacă s-ar fi admis excepția autorității de lucru judecat în ce privește temeiul răspunderii, este limpede că, în raport de acel eveniment, o instanță, în mod definitiv, a statuat că C. S.R.L. avea o culpă comună de 50% în ce privește producerea prejudiciului.

În continuare, revizuenta redă o serie de considerente din decizia civilă nr. 271 din 24 iunie 2020 a Tribunalul Harghita, secția Civilă și continuă prin a reitera identic o parte din motivele de recurs depuse în dosarul nr. x/2014, urmate de o serie de considerații teoretice cu privire la reglementarea autorității de lucru judecat.

Cererea de revizuire a fost comunicată intimatei A. S.A. la 25.01.2021 .

La 29.01.2021, intimata a depus, la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește revizuirea, cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Trebuie subliniat că, în cauză, nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 din 17 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, deci nici forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ. referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, în cauză, este evident că procesul a început anterior modificărilor legislative prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 25.07.2014, conform înscrisului de la dosar Judecătoria Odorheiul Secuiesc.

Rezultă că, potrivit normelor aplicabile în prezenta cauză, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Condițiile anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerințe conducând la respingerea cererii de revizuire.

În cauza de față, revizuentul a invocat contrarietatea dintre decizia nr. 817/R din 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014 și decizia nr. 119R/17.04.2019, pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Prin decizia nr. 119/R din 17 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a respins recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 343 din 18.04.2018, prin care Tribunalul Harghita a admis apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2674 din 23.11.2017, pronunțată de Judecătoria Odorheiul Secuiesc și, în consecință, a schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul că, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D. S.A. și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 64.236,50 RON, actualizată în funcție de rata inflației, începând cu data de 18.04.2018 și până la plata efectivă a sumei. De asemenea, Tribunalul Harghita a obligat pârâta să plătească reclamantei daune moratorii constând în dobândă legală aferentă obligației principale, începând cu data de 18.04.2018 și până la plata efectivă a debitului principal. Cheltuielile de judecată suportate de reclamantă la fond și în apel au fost acordate parțial fiind puse în sarcina pârâtei.

Prin decizia civilă nr. 817/R din 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins recursul formulat de B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 271 din 24 iunie 2020 prin care Tribunalul Harghita, secția Civilă a admis excepția puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 2674/23.11.2016, pronunțată de Judecătoria Odorheiul Secuiesc, invocată din oficiu, în ceea ce privește atragerea răspunderii civile a apelantei-pârâte B. S.R.L. pentru pagubele cauzate prin incendiul din 25.07.2012 în temeiul prevederilor art. 1376 alin. (1) din Noul C. civ. referitor la răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri; a admis excepția inadmisibilității invocată de intimata-reclamantă A. S.A. și, în consecință, a respins ca inadmisibilă invocarea de către apelanta B. S.R.L. a existenței unei culpe comune a sa și a păgubitului C. S.R.L. în producerea incendiului; a respins ca inadmisibilă excepția autorității de lucru judecat invocată de apelanta B. S.R.L.; a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, invocată de apelanta-pârâtă B. S.R.L.; a admis apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 2662/2017 din 18 octombrie 2017 a Judecătoriei Odorheiul Secuiesc de pârâta B. S.R.L. pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a obligat apelanta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante suma de 68.691,05 RON pentru prejudiciile aduse clădirii aparținând C. S.R.L. și 8.870 RON pentru prejudiciile aduse clădirii aparținând Distilăria Odorhei S.A., urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate; a obligat intimata A. S.A. să plătească apelantei cheltuieli de judecată în apel în sumă de 2.659 RON.

Pentru a exista identitate de părți, este necesar ca părțile din cea de-a doua acțiune să fie identice cu cele din prima acțiune. Instanța supremă observă că dosarul nr. x/2014 a avut ca și părți pe reclamanta A. S.A. și pe pârâta B. S.R.L. iar dosarul nr. x/2015 pe reclamanta D. S.A. și pe pârâta B. S.R.L.

În speță nu se poate reține contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identității de părți făcând de prisos analizarea celorlalte condiții impuse de norma legală.

În contextul în care chestiunile examinate în cele două litigii s-au analizat prin raportare la părți distincte, nu se poate pune problema existenței unor hotărâri contradictorii sau a imposibilității executării lor, astfel încât să fie posibilă admiterea unei căi extraordinare de atac și repunerea în discuție a unor aspecte tranșate prin hotărâre definitivă.

Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, a dispus, prin art. I pct. 61, modificarea art. 513 C. proc. civ., alin. (4), după cum urmează:

"(4) Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Astfel, prin această modificare, a fost extins motivul privitor la existența unor hotărâri potrivnice în sensul că acesta vizează și încălcarea autorității de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia și care se concretizează în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranșat o chestiune litigioasă.

Într-o astfel de situație, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, care oprește o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză).

Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, nu se cere în mod necesar existența unei triple identități de acțiune (obiect, cauză, părți).

Pornind de la considerentele precedente, instanța supremă reține că, și în situația în care, în cauză, ar fi fost aplicabile dispozițiile Codului de procedură în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, prezenta revizuire nu ar fi fost admisibilă, întrucât nu este îndeplinită condiția ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

În speță, revizuenta invocă efectul pozitiv, respectiv autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 119R/17.04.2019, pronunțată de către Curtea de apel Târgu Mureș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, în sensul că aceasta, prin considerentele expuse, a stabilit că "tribunalul a constatat că pârâta trebuie să răspundă doar în limita de 1/2 parte din valoarea prejudiciului, în conformitate cu dispozițiile art. 1371 și 1383 C. civ., în calitate de proprietar al atelierului în care a izbucnit incendiul".

În litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, examinând recursul formulat de pârâta B. S.R.L., a avut în vedere autoritatea de lucru judecat a problemelor de drept dezlegate prin decizia civilă nr. 119R din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Astfel, s-a reținut prin decizia nr. 817/R că, "practic, prin toată motivarea cererii de recurs, recurenta reclamă o autoritate de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un alt dosar aflat în evidentă legătură cu cauza de față (decizia nr. 343/18.04.2018, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2015). Chiar dacă cererea de recurs se subsumează motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 C. proc. civ., întreaga motivare a recursului vizează o culpă comună în producerea prejudiciului care ar rezulta prin reținerea autorității de lucru judecat ce rezultă din decizia nr. 343/18.04.2018, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2015. Însă, așa cum am arătat anterior, problema faptei ce a produs prejudiciul și implicit incidența culpei altei persoane sau a victimei însăși, nu a format obiectul cererii de apel, iar în virtutea limitelor efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, conform art. 477 C. proc. civ., chestiunea tranșată a intrat sub autoritate de lucru judecat și nu mai poate forma obiect de analiză în calea de atac a recursului. Desigur că reținerea unei culpe comune de 50% a victimei are influență și cu privire la stabilirea prejudiciului asupra căruia recurenta a formulat critici prin cererea de apel, însă reducerea prejudiciului este consecința directă a reținerii unei culpe comune, reținere care încalcă autoritatea de lucru judecat la care am făcut referire anterior".

Totodată, chiar revizuenta menționează că, în cadrul recursului declarat față de hotărârea Tribunalului Harghita, pronunțată în dosar nr. x/2014, a invocat autoritatea de lucru judecat, în baza art. 488 pct. 7 din C. proc. civ. față de aceeași hotărâre.

În acest context, întrucât dezlegările date prin hotărârea invocată au făcut obiectul judecății în cel de-al doilea dosar, nu se poate susține că există posibilitatea valorificării lor și prin intermediul revizuirii, altfel decât ca o cenzură de legalitate împotriva soluției astfel pronunțate; or, instanța de revizuire nu poate, raportat la dispozițiile legale invocate, să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorității de lucru judecat de către cea de-a doua instanță în fața căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanței de revizuire să se transforme în instanță de recurs și să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat efect sau nu autorității de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanță s-a pronunțat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluții se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, și nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în care instanța este chemată să statueze ea însăși asupra incidenței acestei instituții și nu să cenzureze o judecată anterioară.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 817/R din 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 817/R din 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 martie 2021.