ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1452/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin hotărârea arbitrală nr. 53/15.09.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a admis cererea de arbitrare formulată de S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Neamț și a obligat-o pe pârâtă la primirea și înregistrarea facturilor ce conțin contravaloarea medicamentelor eliberate pe baza rețetelor gratuite în regim compensat și gratuit și a medicamentelor care se eliberează în cadrul programelor naționale de sănătate; a obligat pârâta la plata sumelor de 4.540,80 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate în luna noiembrie 2010 și de 861,47 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate în luna decembrie 2010.

Împotriva acestei hotărâri arbitrale, Casa de Asigurări de Sănătate Neamț a formulat acțiune în anulare, întemeiată pe art. 608 lit. h) C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la 10.09.2019, sub nr. x/2019.

Prin încheierea din 15.11.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 200 alin. (2) C. proc. civ., a trimis dosarul pentru repartizare aleatorie unui complet ce judecă litigii cu profesioniști.

Acțiunea în anulare a fost înregistrată astfel pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă la 19.12.2019, sub nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 12/05.03.2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția tardivității și, ca o consecință, a respins ca tardivă acțiunea în anulare formulată de casa de Asigurări de Sănătate Neamț împotriva hotărârii arbitrale nr. 53/15.09.2016, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Împotriva acestei sentințe civile, Casa de Asigurări de Sănătate Neamț a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivarea recursului, a susținut că hotărârea arbitrală nr. 53/15.09.2016 i-a fost comunicată la 08.08.2020 și acțiunea în anulare formulată împotriva acesteia, înregistrată în cadrul instituției sub nr. x/03.09.2019, a fost depusă la poștă în data de 06.09.2019, conform borderoului anexat recursului.

Prin urmare, a apreciat că dispozițiile art. 183 C. proc. civ. au fost respectate.

La 10.08.2020 intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Prin încheierea din 17.02.2021, instanța supremă, constituită în complet de filtru, a dispus completarea raportului în ceea ce privește incidența prevederilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii de arbitrare; suplimentul la raportul asupra admisibilității în principiu a fost redactat și comunicat părților.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

În speță, recursul are ca obiect sentința civilă nr. 12/05.03.2020, prin care Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca tardiv formulată acțiunea în anulare promovată împotriva hotărârii arbitrale nr. 53/15.09.2016, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Potrivit art. 613 alin. (1) C. proc. civ., "Curtea de apel va judeca acțiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanță", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol "Admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală: a) în cazurile prevăzute la art. 608 alin. (1) lit. a), b) și e), va trimite cauza spre judecată instanței competente să o soluționeze, potrivit legii; b) în celelalte cazuri prevăzute la art. 608 alin. (1), va trimite cauza spre rejudecare tribunalului arbitral, dacă cel puțin una dintre părți solicită expres acest lucru. În caz contrar, dacă litigiul este în stare de judecată, curtea de apel se va pronunța în fond, în limitele convenției arbitrale. Dacă însă, pentru a hotărî în fond, este nevoie de noi probe, curtea se va pronunța în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, curtea va pronunța mai întâi hotărârea de anulare și, după administrarea probelor, hotărârea asupra fondului, iar, dacă părțile au convenit expres ca litigiul să fie soluționat de către tribunalul arbitral în echitate, curtea de apel va soluționa cauza în echitate."

Conform art. 613 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017, "Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este suspusă recursului."

Anterior acestei modificări legislative, art. 613 alin. (4) C. proc. civ. avea următorul conținut:

"Hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului."

Această din urmă variantă a textului legal este cea aplicabilă în procesul de față, întrucât prevederile art. 27 C. proc. civ. stabilesc că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea în vigoare la data la care a început procesul.

Interpretarea dispozițiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ. relevă că în procesele începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2017, doar hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3) - adică cele prin care acțiunile în anulare au fost admise - sunt supuse recursului, nu și cele prin care a fost respinsă acțiunea în anulare.

În aceste condiții, față de data declanșării procesului arbitral, 21.11.2013, în speță sunt incidente dispozițiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare anterioară publicării Legii nr. 17/2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196/21.03.2017.

Așa fiind, Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 12/05.03.2020 este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nesusceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului, chiar dacă, în speță curtea de apel în mod greșit a statuat asupra posibilității atacării cu recurs a sentinței civile pronunțate.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac consfințit de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în baza art. 496 alin. (1), rap. la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate Neamț împotriva sentinței civile nr. 12/05.03.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iunie 2021.