ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1442/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 20.11.2020, petenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr. 2445/18.09.2020 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă.

Prin încheierea din 27.01.2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis cererea și a dispus suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr. 2445/18.09.2020 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă până la soluționarea apelului promovat împotriva hotărârii.

Împotriva acestei încheieri, la 01.02.2021 A. a declarat recurs, fără să-l motiveze.

La 19.04.2021 recrentul a depus la dosar memoriul de recurs prin care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În motivare, după prezentarea situației de fapt, recurentul a arătat că hotărârea recurată nu cuprinde motivele care au condus instanța de apel la soluția pronunțată.

Sub acest aspect, a susținut că instanța de prim control judiciar nu a analizat motivele invocate de intimată prin cererea de suspendare, limitându-se a menționa că acestea erau pertinente și doar a evocat dispozițiile art. 450 C. proc. civ.

În continuare, a arătat că suspendarea provizorie a hotărârii judecătorești l-a prejudiciat. A menționat că față starea sa de sănătate precară, i-a fost creat un dezechilibru grav și nu intimatei care, în situația admiterii apelului, ar putea să își recupereze sumele acordate prin sistarea lunară a acestora în cadrul unei executări a hotărârii.

Recurentul a susținut că dreptul său de creanță este unul dobândit prin efectul legii, privarea de acesta realizându-se din culpa intimatei, fiind nejustificate argumentele intimatei potrivit cărora prin executarea sentinței civile s-ar crea consecințe ireparabile sau dificil de reparat în viitor.

Totodată, a menționat că limitarea fondurilor bugetare destinate plăților pensiilor de stat la previziunile existente în momentul aprobării acestora nu-i poate fi imputată, iar prin admiterea cererii de suspendare a executării provizorii a hotărârii, prejudiciul s-a accentuat.

Conchizând, a arătat că instanța de apel nu a motivat soluția pronunțată, astfel că a apreciat că se impune admiterea recursului.

La 07.05.2021 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

La 03.06.2021, recurentul a depus o cerere prin care a solicitat să se ia act de faptul că recursul a rămas fără obiect, ca urmare a judecării apelului declarat împotriva hotărârii suspendate.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 489 alin. (1), raportat la art. 450 alin. (3), cu aplicarea art. 719 alin. (6) C. proc. civ., a invocat excepția nulității recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Potrivit art. 487 alin. (1), coroborat cu art. 470 alin. (5) C. proc. civ. motivarea recursului se va realiza într-un termen de aceeași durată cu termenul pentru declararea căii de atac, care începe să curgă de la data comunicării hotărârii.

Recursul are ca obiect încheierea din 27.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, prin care s-a dispus suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr. 2445/18.09.2020 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă.

În conformitate cu prevederile art. 450 alin. (3), cu aplicarea art. 719 alin. (6) C. proc. civ., termenul pentru exercitarea recursului împotriva încheierii pronunțate de curtea de apel asupra cererii de suspendare este de 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă.

Prin urmare, având în vedere că recurentul a fost prezent la termenul la care s-a soluționat cererea de suspendare, în speță, termenul pentru exercitarea recursului era de 5 zile de la pronunțare, iar pentru motivarea acestuia era de 5 zile de la comunicarea încheierii recurate.

Încheierea curții de apel a fost comunicată către recurent la 09.02.2021.

Calculând, conform art. 181 alin. (1) pct. 2, rap. la art. 184 C. proc. civ., termenul legal pentru motivarea recursului, Înalta Curte reține că acesta s-a împlinit la 15.02.2021.

Recursul a fost motivat la 19.04.2021, cu depășirea termenului legal.

Cum cerința motivării recursului în termenul legal este prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, va anula recursul, în temeiul art. 489 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 27.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iunie 2021.