ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1074/2021

Ședința publică din data de 21 aprilie 2021

Analizând actele de la dosar și încheierea atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 16.11.2020, sub numărul de dosar x/2020, petenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat suspendarea executării sentinței civile nr. 2497/24.09.2020, pronunțată de către Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2020, până la soluționarea apelului declarat împotriva hotărârii indicate.

În drept, a invocat art. 450 alin. (1)-(3) și (4) C. proc. civ.

Ulterior, pe cale administrativă dosarul a fost transmis secției a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul aceleiași instanțe, acesta fiind înregistrat sub numărul de dosar x/2020 la data de 02.12.2020.

Prin încheierea din 18.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea petentei.

Împotriva acestei încheieri, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a declarat recurs, fără a indica motivele de recurs pe care se întemeiază.

În motivare, a arătat că rațiunea pentru care a formulat cererea de suspendare a executării a fost aceea că nu i-au fost alocate fonduri destinate achitării diferențelor de pensie, ce rezultă din executarea sentinței civile nr. 2497/24.09.2020 pronunțată de către Tribunalul Ilfov, secția civilă în dosarul nr. x/2020 și nicidecum a neexecutării obligației instituite prin art. 448 C. proc. civ.

În continuare, recurenta a prezentat pe larg argumente referitoare la fondul cererii, solicitând instanței de recurs să constate că cererea ei este justificată, în principal, în raport cu consecințele ce decurg dintr-o eventuală punere în executare la acest moment a hotărârii judecătorești.

Astfel, consideră că se află în imposibilitatea asigurării diferențelor de pensie rezultate în urma punerii în executare a hotărârii, până la prima rectificare bugetară prin care s-ar acoperi în întregime bugetul necesar plății în totalitate a diferențelor de pensie rezultate din punerea în executare provizorie a sentinței în cauză.

Pe de altă parte, în situația în care căile de atac promovate de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne ar fi admise, consecința ar fi aceea că diferențele de pensie plătite intimatului trebuie recuperate pe calea întoarcerii executării. Finalitatea acestui demers ar fi aceea că veniturile pensionarului militar, în cauză, ar fi poprite în cuantumul legal, iar sumele plătite acestuia pe calea executării provizorii, astfel cum a menționat anterior, să fie foarte greu de recuperat, ca întindere temporală.

Recurenta mai arată că părții adverse nu i se cauzează niciun prejudiciu prin întârzierea executării.

Așadar, o eventuală atingere a dreptului intimatului de a fi executată hotărârea nu poate fi considerată ca fiind gravă, întrucât acestuia nu i se cauzează o pagubă, în discuție fiind vorba despre un drept pe care partea urmează să îl dobândească și nu un drept vătămat care nu mai poate fi reparat.

Analizând toate aceste operațiuni, recurenta susține că se poate concluziona că, la acest moment, punerea în executare a sentinței în discuție riscă să creeze un prejudiciu greu de reparat, iar, în ipoteza admiterii apelului, întoarcerea executării ar fi dificilă.

În concluzie, apreciază că, în prezenta cauză, sunt suficiente motive pentru admiterea recursului.

Înalta Curte a luat în examinare excepția tardivității cererii de recurs, în raport cu dispozițiile art. 450 alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 719 alin. (6), raportat la art. 185 din același Cod, invocată din oficiu, reținând următoarele:

Recursul are ca obiect încheierea din 18.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 2497/24.09.2020 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă.

Articolul 450 alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de suspendare se va judeca de către instanța de apel și că dispozițiile art. 719 alin. (6) C. proc. civ. sunt aplicabile în mod corespunzător.

Potrivit art. 719 alin. (6) C. proc. civ. "(...) încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunțată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă".

Așadar, pentru exercitarea căii extraordinare de atac a recursului împotriva încheierii de suspendare executare a hotărârii, ce a fost pronunțată de curtea de apel, legiuitorul a instituit un termen legal de 5 zile fie de la pronunțare, atunci când partea a fost prezentă, fie de la comunicare când partea a lipsit, termen care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia partea îndreptățită se poate adresa instanței.

Calculul termenului pe zile este reglementat de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. potrivit căruia când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancțiunea decăderii, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, potrivit consemnărilor din încheierea din 18.12.2020, atacată cu recurs, reiese că recurenta a lipsit de la strigarea cauzei, astfel că, în raport cu art. 450 alin. (3) coroborat cu art. 719 alin. (6) C. proc. civ., termenul legal de 5 zile pentru declararea recursului curge de la data comunicării încheierii.

Astfel, potrivit consemnărilor din procesul-verbal de înmânare a încheierii, ce face obiectul recursului, rezultă că aceasta a fost comunicată recurentei la 23.12.20202 și se apreciază că termenul legal s-a împlinit la 28.12.2020, partea putând declara recurs cel mai târziu la 29.12.2020, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cum recursul a fost declarat la 05.01.2021, potrivit mențiunii aflate la dosarul de apel, instanța supremă reține că acesta a fost formulat cu depășirea termenului legal de 5 zile de la comunicare, reglementat de art. 719 alin. (6) C. proc. civ., motiv pentru care, urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. și să respingă recursul ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva încheierii din 18.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2021.