ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1836/2020

Ședința publică din data de 6 octombrie 2020

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I civilă la 15.07.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună efectuarea de către pârâtă a operațiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu a reclamantului, începând cu data de 01.02.2017, avându-se în vedere suma în cuantum brut de 897 RON, reprezentând majorarea salariului de funcție de care a beneficiat la data deschiderii dreptului la pensie, de la suma de 553 RON la suma de 1.450 RON, sumă stabilită în baza H.G. nr. 1/2017; plata drepturilor de pensie actualizate la care să se adauge daune compensatorii sub forma ratei inflației, de la data plății efective precum și daune moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispozițiilor art. 1 - 3 din O.G. nr. 13/2011, începând cu data de 01.02.2017 și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1412/2019 din 16 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant și a fost obligată pârâta la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază reclamantul prin majorarea soldei/salariului de funcție la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în valoare de 1450 RON, începând cu data de 01.02.2017, potrivit H.G. nr. 1/2017. Totodată, a fost obligată pârâta la plata diferențelor de pensie rezultate din actualizare, sume ce se vor actualiza cu rata indicelui de inflație și asupra cărora se va calcula dobânda legală penalizatoare, începând cu data de 01.02.2017 și până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne București, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

La 10.06.2020, apelanta-pârâtă a formulat cerere de suspendare a executării sentinței civile nr. 1412 din 16.12.2019, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, până la soluționarea căii de atac a apelului declarat împotriva respectivei sentințe.

Prin încheierea din 18 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosar x/2019, a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite, formulată de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne București.

Împotriva acestei încheieri, la 9 iulie 2020, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne București a formulat recurs prin care solicită admiterea cererii de suspendare a executării sentinței civile nr. 1412 din 16.12.2019, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că rațiunea cererii de suspendare a executării a fost aceea că instituției nu i-au fost alocate fonduri destinate achitării diferențelor de pensie, ce rezultă din executarea sentinței apelate și nicidecum a neexecutării obligației instituite prin art. 448 din C. proc. civ.

Se mai arată că recurenta, de bună voie, a întreprins diligențe în privința executării obligației instituite de instanță prin sentința civilă, partea care a rămas neexecutată fiind cu privire la diferențele de pensie ce nu sunt cuprinse în bugetul ordonatorului principal de credite cu această destinație.

În privința cauțiunii, recurenta apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu prevederile art. 7 din O.G. nr. 22/2002, potrivit cărora cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune.

În ceea ce privește fondul cererii, arată recurenta că art. 450 C. proc. civ. lasă la aprecierea instanței de apel o eventuală admitere a cererii de suspendarea executării unei hotărâri judecătorești, la solicitarea părții interesate, ori de câte ori se apreciază că punerea în executare a hotărârii ar genera consecințe ireparabile sau dificil de reparat în viitor. Așadar, susține că temeiurile de fapt sunt lăsate la libera apreciere a judecătorului, care trebuie să aibă în vedere echilibrul necesar a exista între prejudiciul care se urmărește a se evita și cel care s-ar produce prin oprirea temporară a executării.

În acest context, solicită a se constata că cererea de suspendare este justificată, în principal, în raport de consecințele ce decurg dintr-o eventuală punere în executare la acest moment a hotărârii judecătorești, în condițiile în care, la momentul actual, fondurile bugetare destinate plății pensiilor militare de stat sunt limitate la previziunile existente la momentul aprobării acestora.

Arată că, în situația în care apelul pârâtei ar fi admis, consecința ar fi că diferențele de pensie plătite reclamantului trebuie recuperate pe calea întoarcerii executării, veniturile pensionarului militar, în cauză, urmând a fi poprite în cuantumul legal, ceea ce are drept consecință o întârziere a recuperării sumelor.

Totodată, la aprecierea proporționalității măsurii solicitate, solicită să se rețină că părții adverse nu i se cauzează niciun prejudiciu prin întârzierea executării.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului-reclamant la 09.09.2020, care nu a formulat întâmpinare.

Analizând recursul declarat în cauză prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu preliminar, deși recurenta nu indică pe ce motiv de casare își întemeiază recursul, fiind invocată greșita aplicare a normelor de procedură civilă, instanța supremă apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sens în care, din această perspectivă, va proceda la analizarea motivelor de recurs.

Potrivit art. 448 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect: 4. (...) pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale", iar potrivit art. 450 din același cod, "(1) suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecății în apel"; (3) cererea de suspendare se va judeca de către instanța de apel. Dispozițiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile în mod corespunzător"; (4) suspendarea va putea fi încuviințată numai cu plata unei cauțiuni al cărui cuantum va fi stabilit de instanță în condițiile art. 719 alin. (2) și (3)".

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel a fost pronunțată în temeiul acestor dispoziții legale, curtea de apel analizând corespunzător condițiile necesare pentru a se dispune suspendarea executării provizorii a sentinței primei instanțe.

Cu privire la condiția extrinsecă, constând în depunerea cauțiunii în cuantumul datorat conform dispozițiilor art. 719 alin. (2) C. proc. civ., se constată că în mod corect a reținut instanța de apel faptul că cererea de suspendare a executării provizorii formulată de recurentă este scutită de plata cauțiunii, în temeiul art. 7 din O.G. nr. 22/2002, având în vedere că recurenta-pârâtă este o instituție publică bugetară și s-a solicitat punerea în executare a unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească.

Cu privire la măsura suspendării executării provizorii a hotărârii, instanța supremă reține că, pentru adoptarea acestei măsuri, partea care o solicită trebuie să facă, pe de o parte, dovada prejudiciului iminent pe care l-ar suferi prin executare și, pe de altă parte, dovada imposibilității ori a improbabilității recuperării acestui prejudiciu pe calea întoarcerii executării.

Totodată, partea trebuie să justifice urgența acestei măsuri, condiționată la rândul său de existența unor motive temeinice, fundamentate pe situații excepționale care, în ipoteza producerii lor, ar crea prejudicii ce nu ar putea fi reparate nici măcar pe calea întoarcerii executării.

Prin raportare la aceste considerații cu valoare principială, instanța supremă constată că dispozițiile art. 450 C. proc. civ. au fost aplicate în mod corect de instanța de apel,

În acest sens, se constată că argumentele pârâtei, reluate și prin cererea de recurs, s-au concentrat pe eventualul prejudiciu pe care l-ar suferi prin executarea silită, fără a prezenta dovezi concrete în acest sens și fără a se arăta în ce fel au fost aplicate greșit dispozițiile pretins încălcate.

Cu privire la motivul pretinsei imposibilități a întoarcerii executării silite, în ipoteza admiterii apelului propriu și desființării sentinței a cărei suspendare de executare se solicită, dată fiind calitatea creditorului, de persoană fizică, se constată că în mod corect a reținut instanța de apel că acesta nu este un motiv care să justifice măsura suspendării, cât timp reclamantul este beneficiarul unei pensii militare de serviciu, fiind posibilă recuperarea sumei prin întoarcerea executării silite. Totodată, argumentul recurentei privind temporizarea recuperării sumei nu este justificat, de vreme ce executarea silită prin instituirea măsurii popririi nu este singura modalitate de executare silită, creanța putând fi recuperată și prin executare voluntară, cum corect a reținut instanța de apel.

Or, în virtutea caracterului excepțional al suspendării executării unei hotărâri judecătorești, este necesar ca motivele invocate prin cererea de suspendare să se circumscrie unor argumente temeinice care să justifice luarea unei astfel de măsuri, exprimarea unor simple supoziții nefiind suficientă.

În aceste condiții, instanța de apel a reținut corect că petentul nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu iminent, condiție necesară pentru a se dispune suspendarea executării provizorii a hotărârii judecătorești, lipsa alocării bugetare neputând constitui un impediment la valorificarea drepturilor creditorului.

De altfel, pe calea extraordinară de atac a recursului, nu poate fi cenzurată decât respectarea normelor de procedură instituite de lege nu și temeinicia măsurilor dispuse de instanța de apel.

Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE BUCUREȘTI împotriva încheierii din 18 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE BUCUREȘTI împotriva încheierii din 18 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2020.