ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2039/2020

Ședința publică din data de 21 octombrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1317/02.12.2019, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și a obligat pârâta la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază reclamantul prin majorarea soldei/salariului de funcție la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care nu include sporuri și alte adaosuri, în valoare de 1.450 RON, începând cu data de 01.02.2017 până la data de 31.12.2017, potrivit H.G. nr. 1/2017; la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază reclamantul prin majorarea soldei/salariului de funcție la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care nu include sporuri și alte adaosuri, în valoare de 1.900 RON, începând cu data de 01.01.2018 până la data de 31.12.2018, potrivit H.G. nr. 846/2017 și la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază reclamantul prin majorarea soldei/salariului de funcție la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care nu include sporuri și alte adaosuri, în valoare de 2.080 RON, începând cu data de 01.01.2019, potrivit H.G. nr. 937/2018.

Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta la recalcularea pensiei de serviciu de care beneficiază reclamantul, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 223/2015, în sensul aplicării la cuantumul pensiei stabilite conform art. 28 din Legea nr. 223/2015 a sporului pentru pensia suplimentară de 9% prevăzut de art. 108 din Legea nr. 223/2015, precum și la plata diferențelor de pensie rezultate din actualizare și recalculare, sume ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflație începând cu data scadenței drepturilor până la data plății efective; a fost respinsă în rest acțiunea, ca neîntemeiată și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne a declarat apel.

Prin cererea înregistrată în dosarul de apel la 15.06.2020, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat suspendarea executării sentinței primei instanțe până la soluționarea apelului.

Prin încheierea din 18.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare.

Împotriva acestei încheieri, Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne a declarat recurs.

În motivare, recurenta a arătat că rațiunea formulării cererii de suspendare a executării a fost aceea că nu i-au fost alocate fonduri destinate achitării diferențelor de pensie ce rezultă din executarea sentinței.

A mai subliniat că, în condițiile în care fondurile bugetare destinate plății pensiilor de stat este limitat la previziunile existente la momentul aprobării bugetului, se află în imposibilitatea asigurării diferențelor de pensie rezultate în urma punerii în executare a sentinței primei instanțe, până la prima rectificare bugetară prin care s-ar acoperi în întregime bugetul necesar plății în totalitate a diferențelor de pensie.

Pe de altă parte, a susținut că, în ipoteza admiterii apelului, s-ar impune recuperarea sumelor plătite cu titlu de diferențe de pensie pe calea întoarcerii executării, cu consecința instituirii popririi asupra veniturilor intimatului, în cuantumul legal.

Potrivit recurentei, sumele ce ar fi plătite intimatului pe calea executării provizorii ar urma să fie greu de recuperat, din punct de vedere al perioadei de timp în care se va desfășura întoarcerea efectivă a executării.

A mai arătat recurenta că părții adverse nu i se cauzează niciun prejudiciu prin întârzierea executării, de vreme ce executarea vizează un drept pe care intimatul urmează să îl dobândească, iar nu un drept vătămat, ce nu mai poate fi reparat.

În final, a susținut că punerea în executare a sentinței va produce un prejudiciu greu de reparat, iar, în ipoteza admiterii apelului, întoarcerea executării ar fi dificilă.

Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate și a normelor de drept incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 448 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale.

Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat suspendarea executării sentinței civile nr. 1317/02.12.2019, prin care Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a obligat-o la plata către intimatul A. a unor sume de bani reprezentând diferența dintre pensia plătită și cea recalculată și actualizată conform prevederilor legale.

Prin urmare, s-a solicitat suspendarea executării unei hotărâri executorii de drept.

Așa fiind, raportat la dispozițiile art. 468 alin. (5) C. proc. civ., în speță, apelul nu este suspensiv de executare.

Cu toate acestea, art. 450 C. proc. civ. permite instanței să dispună suspendarea executării provizorii, la solicitarea făcută fie prin cererea de apel, fie în cursul judecății apelului.

În condițiile în care, raportat la textele de lege evocate mai sus, suspendarea executării unei hotărâri executorii de drept apare ca o măsură excepțională, partea care o solicită trebuie să facă pe de o parte dovada prejudiciului iminent pe care l-ar suferi prin executare și, pe de altă parte, dovada imposibilității ori a improbabilității recuperării acestui prejudiciu pe calea întoarcerii executării.

Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne nu a invocat motive de natură să justifice măsura suspendării și nici nu a prezentat dovezi concrete cu privire la eventualul prejudiciu.

Așa cum în mod judicios a reținut și curtea de apel, invocarea lipsei fondurilor nu reprezintă un motiv întemeiat, care să justifice suspendarea executării. Dimpotrivă, se impune ca debitorul să facă demersuri pentru suplimentarea bugetului, această obligație, care îi incumbă, neputând greva asupra drepturilor creditorului.

Nici împrejurarea că hotărârea primei instanțe nu este definitivă nu este de natură, prin ea însăși, să conducă la suspendarea executării, de vreme ce caracterul executoriu al hotărârilor pronunțate în litigiile având ca obiect pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale este instituit prin lege.

Totodată, față de natura drepturilor câștigate de intimat, apare ca fiind justificat interesul acestuia de a pune în executare hotărârea atacată, cu atât mai mult cu cât susținerile recurentei privind dificultatea întoarcerii executării silite în ipoteza admiterii apelului sunt contrazise de faptul că intimatul este deja beneficiarul unei pensii de serviciu, plătită de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, astfel că, în măsura în care, în final, aceasta din urmă ar câștiga procesul, partea ar avea posibilitatea recuperării sumelor plătite, prin reținerea acestora din cele care i se cuvin a fi plătite cu titlu de pensie.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, criticile invocate de recurentă nu justifică măsura casării încheierii atacate, așa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne împotriva încheierii din 18.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2020.