ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1430/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 10025/31.07.2018, Judecătoria Sectorului 4 București a respins excepțiile inadmisibilității, autorității de lucru judecat, lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei A., lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.A., a admis acțiunea, a dispus evacuarea pârâtelor S.C. B. S.A. și S.C. C. S.R.L. din spațiul comercial situat la parterul imobilului din București, B-dul x, nr. 116, sector 4 și a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta S.C. D. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe civile, S.C. C. S.R.L. și S.C. B. S.A. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 2506/22.09.2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția de nelegalitate, a admis apelurile și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată și a admis cererea de intervenție accesorie; celelalte dispoziții ale sentinței apelate au fost menținute.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuirea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă sub nr. x/2020, la 21.10.2020.

În motivare, autoarea căii de atac a susținut că decizia pe care o atacă este potrivnică deciziei civile nr. 443/A/03.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și a precizat că înțelege să invoce autoritatea de lucru judecat sub aspectul său pozitiv.

Astfel, a arătat că obiectul dosarului nr. x/2014, în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire o solicită constă în evacuarea intimatelor din imobilul-spațiu comercial situat în București, B-dul x, nr. 116, pentru lipsă de titlu.

A mai arătat că prin decizia civilă nr. 2506/22.09.2020, în urma reformării sentinței primei instanțe, cererea sa a fost respinsă, considerându-se că pârâtele îi opun un titlu, deși această chestiune litigioasă, a titlului intimatelor, fusese deja lămurită cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 443/A/03.06.2014, prin care Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a stabilit că acestea nu dețin un titlu de proprietate asupra imobilului.

Prin urmare, revizuenta a apreciat că există hotărâri potrivnice cu privire la acest aspect, subliniind că decizia civilă nr. 443/A/03.06.2014 are autoritate de lucru judecat, lipsa titlului intimatelor asupra spațiului nemaiputând fi contrazisă prin soluția pronunțată într-un litigiu ulterior, între aceleași părți, dar cu privire la alte aspecte în care nu se regăsește tripla identitate.

În final, autoarea căii de ataca a mai afirmat că decizia a căreia revizuire o solicită încalcă și cele statuate de instanțele judecătorești prin decizia comercială nr. 580/08.06.2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a Comercială, decizia civilă nr. 253/19.11.2013 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, decizia civilă nr. 497/11.03.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, decizia civilă nr. 279/04.12.2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, decizia civilă nr. 3003/29.09.2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Comercială, decizia civilă nr. 324/25.01.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Comercială, decizia comercială nr. 582/08.06.2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția Comercială, sentința penală nr. 659/22.05.2000 a Judecătoriei Sector 3 București și decizia civilă nr. 2506/22.09.2020 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

La data de 11.12.2020, intimata S.C. B. S.A. a depus în dosarul curții de apel întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității revizuirii, lipsei calității procesuale active și lipsei capacității procesuale de folosință a revizuentei. Iar la 14.12.2020, intimata S.C. C. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 1909/17.12.2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe rolul acestei Secții, dosarul a fost înregistrat la 14.01.2021.

Analizând, în mod prioritar, în temeiul art. 248 alin. (1), cu aplicarea art. 513 C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Instituirea ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanței, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior și, în cazul efectului pozitiv, instanța nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situații juridice.

În speță, dosarul în care Tribunalul București, secția a VI-a civilă a pronunțat decizia civilă nr. 2506/22.09.2020, atacată pe calea revizuirii, a fost inițial înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 4 București la 15.10.2014.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Prin urmare, normele de procedură incidente în cauză sunt cele în vigoare la 15.10.2014, când procesul de față a debutat.

Potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., în forma aplicabilă în cauză, respectiv cea anterioară modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, va anula cea din urmă hotărâre.

Această reglementare legală a soluțiilor pe care le poate pronunța instanța de revizuire dă expresie scopului căii de atac în discuție, care constă, de regulă, în cel de a îndepărta erorile săvârșite în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea atacată. În schimb, în ipoteza hotărârilor potrivnice, legea prevede că soluția pe care instanța de revizuire o va pronunța, când găsește calea de atac întemeiată, este cea a anulării celei din urmă hotărâri - în mod firesc, de altfel, pentru că în acest fel se valorifică autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identități de părți, obiect și cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu recunoaște posibilitatea ca același litigiu să fie soluționat de două ori; dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Dacă s-ar afirma, ca temei al revizuirii, nesocotirea, în hotărârea atacată, a unor chestiuni litigioase dezlegate anterior, în cadrul altui proces, anularea ultimei hotărâri, nedublată de posibilitatea rejudecării, ar lăsa noul litigiu nesoluționat.

Până la modificarea C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, o atare soluție nu era reglementată.

De aceea, efectul pozitiv poate fi invocat, ca temei al revizuirii, numai în procesele pornite după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018 - ceea ce nu este cazul, în speță, deoarece procesul de față a început la 15.10.2014, întrucât în noua formă a Codului, inaplicabilă însă în cauza de față, art. 513 alin. (4) a fost completat, oferind instanței de revizuire posibilitatea de a anula cea din urmă hotărâre și de a "trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Articolul 27 C. proc. civ. stabilește regula că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Așadar, hotărârile sunt supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea în vigoare la data la care a început procesul - relevantă fiind, deci, data înregistrării cererii de chemare în judecat -, iar nu legii în vigoare la data promovării căii de atac.

De aceea, Înalta Curte impune părților concluzia că atât timp cât procesul de față a debutat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, revizuenta nu poate invoca autoritatea de lucru judecat, în manifestarea efectului ei pozitiv, ca temei al promovării căii extraordinare de atac.

Mai mult, cum ipoteza prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, premisa esențială a invocării acestui motiv de revizuire o reprezintă aceea ca în cadrul celui de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost examinată.

În speță însă, examenul deciziei atacate relevă că în cel de-al doilea proces s-a invocat excepția autorității de lucru judecat.

Într-o asemenea situație, în care prima hotărâre a fost invocată în cel de-al doilea proces și instanța a înlăturat apărarea formulată, partea nu mai poate reitera pe calea revizuirii excepția autorității de lucru judecat, întrucât se opune puterea de lucru judecat a deciziei prin care excepția a fost analizată în cadrul celui de-al doilea proces.

Așa fiind, dând eficiență textelor de lege evocate, în temeiul art. 513 alin. (1) și (6) C. proc. civ., revizuirea va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2506/22.09.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iunie 2021.