ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1428/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1428/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 9 iunie 2021
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 23/F/21.01.2020, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a anulat ca netimbrată cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva S.C. A. S.R.L., formulată de S.C. B. S.R.L., a admis contestația debitoarei împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței depusă de S.C. C. S.R.L. și a respins cererea respectivei creditoare, privind deschiderea procedurii insolvenței; a respins cererea de stabilire a unei cauțiuni în sarcina S.C. C. S.R.L., a respins contestația debitoarei împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, a admis cererea acestei din urmă creditoare, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva S.C. A. S.R.L., a desemnat, în calitate de administrator judiciar provizoriu, pe D. S.P.R.L. și a luat primele măsuri dintre cele reglementate de Legea nr. 85/2014.
Împotriva acestei sentințe civile, S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. au declarat apel.
Prin decizia nr. 122/07.07.2020, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca lipsite de interes apelurile privind soluția primei instanțe de desemnare a administratorului judiciar și a respins ca nefondate apelurile sub aspectul celorlalte critici formulate.
Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În motivare, după prezentarea situației de fapt, recurenta a arătat că hotărârea instanței de apel nu este temeinic motivată din prisma dispozițiilor art. 662 alin. (1)-(3) C. proc. civ., în ce privește creanța deținută de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț.
Sub acest aspect, a evocat dispozițiile legale menționate mai sus și jurisprudența instanței supreme, subliniind că din hotărârea atacată nu rezultă modul în care această creanță a devenit exigibilă.
În continuare, a arătat că, în cauză, nu se impunea deschiderea procedurii de insolvență împotriva sa, întrucât exista posibilitatea redresării economice și a efectuării unor plăți eșalonate a creanței deținute de acest creditor.
Susținând că aspectele definitorii pentru deschiderea procedurii insolvenței sunt reprezentate de lipsa fondurilor bănești pentru plata debitelor și de condiția exigibilității creanței, recurenta a arătat că Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț nu a făcut dovada lipsei fondurilor bănești pentru îndestularea creanței bugetare.
La 12.03.2021, intimata D. S.P.R.L., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. A. S.R.L., a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și tardivității recursului.
La 05.04.2021 Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț a depus întâmpinare, prin care a invocat aceleiași excepții și în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La 14.05.2021 S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.
Recursul are ca obiect decizia nr. 122/07.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în apel, în materia insolvenței.
Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive." Iar art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel."
Totodată, în conformitate cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. calea de atac a recursului nu poate fi exercitată împotriva hotărârilor date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
Prin urmare, în raport cu dispozițiile legale evocate mai sus, Înalta Curte constată că decizia nr. 122/07.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, este definitivă încă de la pronunțare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Așa fiind, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., prin administrator statutar E., împotriva deciziei nr. 122/07.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iunie 2021.