ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1410/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2516 din 9 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admis recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII S.A. IFN împotriva deciziei civile nr. 2596 din 13 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. A fost casată decizia civilă nr. 2596 din 13 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și s-a trimis cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Invocând în drept dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., împotriva acestei decizii, la 8 aprilie 2021, S.C. A. S.R.L. a formulat contestației în anulare, solicitând anularea hotărârii și rejudecarea cauzei în fața unui alt complet, diferit față de cel filtru care a judecat recursul și a pronunțat hotărârea din data de 09.12.2020.

În motivarea cererii, s-a susținut că, la 6 aprilie 2020, prin punctul de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, a solicitat la secțiunea "chestiune prealabilă" ca recursul FONDULUI NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII S.A. să nu fie judecat de către completul filtru, însă instanța a omis să se pronunțe pe acest aspect, fapt care se circumscrie prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Pe cale de consecință, cauza a fost judecată de o instanță alcătuită cu încălcarea normelor, respectiv de o instanță necompetentă.

Intimatul FONDULUI NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII S.A. nu a formulat întâmpinare.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele care succed:

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., invocat de contestatoare, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

"hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia".

Astfel, analiza motivului de anulare ce vizează necompetența instanței de recurs este condiționată de invocarea în fața acesteia a aceleiași excepții și de omisiunea instanței de a se pronunța asupra acesteia.

Or, nu se poate pretinde că A. S.R.L. a invocat în concret o atare excepție în faza procesuală a recursului, cu atât mai mult cu cât la termenul la care s-a judecat recursul, apărătorul A. S.R.L. a fost prezent și a formulat concluzii în combaterea recursului, fără a susține o așa-zisă necompetență de care se prevalează în această cale extraordinară de atac.

Susținerea contestatoarei în sensul că prin punctul de vedere la raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului a precizat în prealabil că "se opune judecării cauzei de către completul de filtru" și că "solicită judecarea recursului de către un alt complet" reprezintă doar o interpretare eronată a acesteia în ceea ce privește dispozițiile art. 493 C. proc. civ. raportat la cele ale art. 490 alin. (2) C. proc. civ., fiind rezultatul unei confuzii pe care aceasta o face între procedura de filtru și completul de filtru.

Potrivit art. 493 C. proc. civ.:

"(1) Când recursul este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele instanței sau președintele de secție ori, după caz, persoana desemnată de aceștia, primind dosarul de la instanța a cărei hotărâre se atacă, va lua, prin rezoluție, măsuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet format din 3 judecători, care va decide asupra admisibilității în principiu a recursului. Dispozițiile art. 475 alin. (3) sunt aplicabile.

(2) Pe baza recursului, întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare și a înscrisurilor noi, președintele completului va întocmi un raport asupra admisibilității în principiu a recursului sau va desemna un alt membru al completului ori magistratul-asistent în acest scop. (...)

(3) Raportul va verifica dacă recursul îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, dacă motivele invocate se încadrează în cele prevăzute la art. 488, dacă există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) ori dacă este vădit nefondat. De asemenea, va arăta, dacă este cazul, jurisprudența Curții Constituționale, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și poziția doctrinei în problemele de drept vizând dezlegarea dată prin hotărârea atacată.

(4) După analiza raportului în completul de filtru, acesta se comunică de îndată părților, care pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. În lipsa dovezii de comunicare a raportului și înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la comunicare, completul nu va putea trece la examinarea recursului, potrivit alin. (5) și (6).

(5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților.

(6) Dacă raportul apreciază că recursul este admisibil și toți membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul se poate pronunța asupra fondului recursului, fără citarea părților, printr-o decizie definitivă, care se comunică părților. În soluționarea recursului instanța va ține seama de punctele de vedere ale părților formulate potrivit alin. (4).

(7) În cazul în care recursul nu poate fi soluționat potrivit alin. (5) sau (6), completul va pronunța, fără citarea părților, o încheiere de admitere în principiu a recursului și va fixa termenul de judecată pe fond a recursului, cu citarea părților."

Totodată, conform art. 490 alin. (2) teza finală C. proc. civ., prin actele de procedură se va menționa dacă recurentul, respectiv intimatul este de acord ca recursul, atunci când este admisibil în principiu, să fie soluționat de către completul de filtru prevăzut la art. 493.

Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că acordul părților prevăzut de art. 490 alin. (2) teza finală C. proc. civ. se referă la judecata recursului, cu sau fără citarea părților, în procedura de filtrare.

Contrar susținerilor contestatoarei, aceasta nu înseamnă că recursul va fi judecat de un alt complet, ci că se va fixa termenul de judecată pe fond a recursului, cu citarea părților, în condițiile alin. (7) al art. 493 din C. proc. civ., cum de altfel s-a și procedat în speță.

Rezumând, Înalta Curte reține că instanța de recurs a fost legal alcătuită, fiind nefondate criticile contestatoarei formulate sub acest aspect, întrucât completul de recurs care a pronunțat decizia a cărei anulare se solicită a fost format, cu respectarea dispozițiilor art. 493 alin. (1) și (2) C. proc. civ., iar recursul a fost soluționat în sedința publică din 9 decembrie 2020, cu citarea părților, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., de completul legal învestit, cu respectarea normelor imperative de repartizare aleatorie a cauzelor și a celor privind continuitatea completului de judecată.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu este incident motivul de anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. și invocat de contestatoare, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2516 din 9 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2516 din 9 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2021.