ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1345/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin Decizia nr. 215/2021 din 22 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2011, a respins cererea formulată de recurenții A. și B., vizând sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței și a respins recursul formulat de A. și B. împotriva sentinței civile nr. 201/F/2020 din 12 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția civilă, hotărâre pe care a menținut-o.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, recurenții A. și B., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României.

Au arătat că, motivele de fapt și de drept privind netemeinicia și nelegalitatea hotărârii recurate le vor comunica după primirea în scris a motivării sentinței.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 10.05.2021, sub nr. x/2011.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Fiind luată în examinare, cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, pentru neîndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece, nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea nulității și exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită și să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 din C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Din economia textelor legale anterior citate, rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus în termenul prevăzut de lege, ci este necesar și ca acesta să fie motivat, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile. Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În speță, se constată că recursul, deși întemeiat în drept pe prevederile din C. proc. civ., nu a fost motivat, în sensul de a conține critici care să poată fi încadrabile în textele legale invocat, și nici în alte motive de recurs din cele de la art. 304 alin. (1) C. proc. civ., nefiind dezvoltate motive de nelegalitate ce privesc decizia recurată.

Or, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.

Astfel, prezentarea din cererea de recurs de față nu răspunde exigențelor cerute de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității deciziei recurate.

Se observă că recurenții nu au susținut, în vreun fel, nelegalitatea soluției atacate.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs, ceea ce, în speță, nu se poate reține.

În concluzie, cum recurenții nu motivat cererea lor de recurs, astfel cum prevăd expres dispozițiile legale arătate;

Văzând dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 306 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 304 din Cod, se va constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiții procedurale, încât, nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs declarate de recurenții A. și B. împotriva deciziei nr. 215/2021 din 22 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2021.