ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1169/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 martie 2018 pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asigurătorilor Auto din România - BAAR - Direcția FPVS ("BAAR") și cu intervenientul forțat B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale.

Prin încheierea din 7 septembrie 2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat dosarul secției a VI-a Civile a Tribunalului București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2018*.

Prin sentința civilă nr. 736 din 18 martie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. și a obligat pârâtul BAAR să plătească reclamantului suma de 35.000 RON, reprezentând daune morale. A respins restul pretențiilor reclamantului ca nefondate și a luat act că reclamantul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 2034A/2019 din 4 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 120.000 RON, cu titlu de daune morale.

Împotriva deciziei nr. 2034A/2019 din 4 decembrie 2019, au declarat recurs A. și B..

Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant A. a solicitat casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs se invocă încălcarea dispozițiilor art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014, ale art. 1391 alin. (1) și art. 1385 alin. (1) și (2) C. civ. și se susține că instanța de apel nu a procedat la o analiză amplă a repercusiunilor accidentului atunci când a determinat cuantumul daunelor morale. Autorul căii de atac afirmă că instanța de apel nu a ținut cont de criteriile jurisprudențiale, cum ar fi consecințele negative suferite în plan psihic, importanța valorilor morale lezate, și nici de practica judiciară depusă de parte la dosarul cauzei. Aceeași parte apreciază că suma acordată cu titlu de daune morale constituie o limitare disproporționată și nejustificată a dreptului la despăgubire prin raportare la jurisprudența în materie. În continuare, recurentul-reclamant prezintă consecințele accidentului asupra stării sale de sănătate și a modului său de viață, cu referire la probatoriul din dosar.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate reglementat de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., autorul căii de atac susține că instanța de apel nu a analizat probele administrate în cauză, nu a stabilit împrejurările de fapt esențiale, nu a evocat normele substanțiale și procedurale incidente, astfel că soluția pronunțată este nesusținută și pur formală. Se mai arată că raționamentul inclus în decizia atacată este limitat și că analiza argumentelor pe baza cărora partea a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale este superficială.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin recursul formulat, recurentul-intervenient pârât B. a solicitat casarea deciziei atacate, invocând, în esență, următoarele:

În memoriul de recurs se arată că prin hotărârea apelată a fost încălcat dreptul la apărare, respectiv dispozițiile art. 6, art. 8, art. 13, art. 20 și art. 22 C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului deoarece instanțele devolutive nu au admis cererile de probatorii formulate de recurentul-intervenient, respectiv înscrisuri, martori și interogatoriul reclamantului.

Într-o altă critică se afirmă că din dispozitivul sentinței civile nu rezultă pe cine a obligat instanța la plata sumei de 120.000 de RON și că nu se face distincția între pârât și intimat. Aceeași parte susține că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul nu a solicitat obligarea intervenientului la plata vreunei sume, iar instanța de apel nu poate extinde cadrul procesual în privința petitului acțiunii. Se mai afirmă că instanța nu poate depăși atribuțiile puterii judecătorești și nu se poate pronunța pe motive străine de natura cauzei.

Recurentul-intervenient consideră că daunele morale ar fi trebuit acordate în raport de veniturile pe care reclamantul le-ar fi pierdut în urma accidentului. În continuare, se indică aspectele de fapt pe baza cărora partea apreciază că ar fi trebuit reținute și aspectele legate de culpa victimei, evoluția sa postoperatorie și de comportamentul acesteia.

Recurentul-intervenient pârât a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-reclamant ca nefondat.

Pe baza cererilor de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursurile declarate sunt nule.

Prin încheierea din 17 martie 2021 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul-intervenient pârât a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a susținut că recursul său este admisibil, iar recursul declarat de recurentul-reclamant este nul.

Analizând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-reclamant, instanța supremă constată că art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este invocat formal deoarece recurentul-reclamant își exprimă nemulțumirea față de modul în care instanța de apel a stabilit situația de fapt și cuantumul daunelor morale.

Criticile formulate de recurentul-reclamant referitoare la stabilirea cuantumului daunelor morale cu încălcarea prevederilor art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014, ale art. 1391 alin. (1) și art. 1385 alin. (1) și (2) C. civ. nu pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. deoarece se invocă situația de fapt, prezentându-se pe larg consecințele accidentului asupra vieții recurentului-reclamant, și se cere instanței de recurs să reanalizeze aceste susțineri. În acest fel, se ignoră caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul și se pot analiza exclusiv aspecte de nelegalitate, nu și cele de netemeinicie.

Cu privire la recursul formulat de recurentul-intervenient pârât, Înalta Curte reține că partea invocă în mod formal incidența pct. 4 și 6 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fără a se dezvolta critici concrete pe aceste aspecte. Susținerile referitoare la încălcarea dreptului la apărare, cu trimitere la dispoziții din C. proc. civ., nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege întrucât partea nu critică în mod real încălcarea dispozițiilor procedurale invocate, ci își exprimă nemulțumirea față de modul în care instanțele devolutive s-au pronunțat asupra administrării probelor. Nici motivul de nelegalitate statuat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident deoarece recurentul-intervenient nu indică norma materială încălcată sau aplicată greșit, ci redă aspecte de fapt pe care, în opinia sa, instanța de apel ar fi trebuit să le aibă în vedere la soluționarea cauzei.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenții nu și-au respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și de recurentul-intervenient pârât B. împotriva deciziei civile nr. 2034A/2019 din 4 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și de recurentul-intervenient pârât B. împotriva deciziei civile nr. 2034A/2019 din 4 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2021.