ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1166/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus la 12 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. în nume propriu și în reprezentarea minorilor B. și A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantul A. a sumei de 150.000 euro în echivalent RON, calculat la cursul de referință BNR din ziua plății, cu titlu de despăgubire RCA, rezultată în urma accidentului de circulație produs în Italia la 25 mai 2014 în care a fost implicat autoturismul x, înmatriculat cu nr. x; obligarea pârâtei la plata către reclamantul A., în numele minorului A., a sumei de 25.000 euro, și în numele minorei B. a sumei de 25.000 euro, în echivalent RON calculat la cursul de referință BNR din ziua plății, cu titlu despăgubire RCA rezultată în urma aceluiași accident; obligarea pârâtei la plata către reclamantul A. a penalităților în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere, începând cu 25 iunie 2014 și până la plata efectivă, pentru întreaga sumă solicitată, respectiv 200.000 euro, în temeiul art. 38 din Norma ASF nr. 23/2014; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1680 din 15 septembrie 2016, Judecătoria Vișeu de Sus a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureș, secția I civilă sub nr. x/2016*.

Prin sentința civilă nr. 1135 din 3 noiembrie 2016, Tribunalul Maramureș, secția I civilă a admis excepția necompetenței funcționale a secției I Civilă și a trimis cauza spre soluționare secției a II-a Civile.

Prin sentința civilă nr. 2726 din 25 octombrie 2017, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în nume propriu și ca reprezentant legal al minorilor A. și B., și, în consecință a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului A. suma de 10.000 euro reprezentând daune morale și câte 5.000 euro cu același titlu, pentru minorii A. și B., echivalent în RON calculat la cursul BNR din ziua plății, cu penalități de 0,2% pe fiecare zi de întârziere, începând cu 12 noiembrie 2014 și până la plata efectivă a despăgubirilor. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta C. S.A. și reclamantul A. în nume propriu și în reprezentarea minorilor B. și A..

Prin decizia civilă nr. 130 din 6 martie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2726 din 25 octombrie 2017 a Tribunalului Maramureș pe care a anulat-o în tot în sensul că a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță și a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. în nume propriu și în reprezentarea minorilor B. și A. ca fiind rămas fără obiect.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016**.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2019, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal, invocată de către reclamantul A. și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., cu intervenienta forțată D. și Primăria Orașului Borșa - Autoritatea Tutelară, având ca obiect pretenții din asigurări, în favoarea secției I Civile a Tribunalului Maramureș.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureș, secția I civilă sub nr. x/2016***.

Prin sentința civilă nr. 228 din 14 martie 2019 Tribunalul Maramureș, secția I civilă a admis excepția de necompetență materială procesuală a secției I Civilă, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de către reclamantul A. în nume propriu și în reprezentarea minorilor B. și A., în favoarea secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Maramureș, a constatat ivirea conflictului negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel Cluj, secția I civilă în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Prin sentința civilă nr. 90/F/CC/2019 din 2 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a stabilit competența de soluționare cauzei în favoarea secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Maramureș.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016****.

Prin sentința civilă nr. 986 din 9 iulie 2019, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în nume propriu și ca reprezentant legal al minorilor A. și B. împotriva pârâtei C. S.A. și în contradictoriu cu Primăria Orașului Borșa - Autoritatea Tutelară și cu intervenientul forțat D. și a obligat pârâta să plătească reclamantului A. suma de 10.000 euro reprezentând daune morale și câte 5.000 euro cu același titlu, pentru minorii A. și B., echivalent în RON calculat la cursul BNR din ziua plății, cu penalități de 0,2% pe fiecare zi de întârziere, începând cu 12 noiembrie 2014 și până la plata efectivă a despăgubirilor. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta C. S.A. și reclamantul A. în nume propriu și în reprezentarea minorilor B. și A..

Prin decizia civilă nr. 733/2019 din 6 decembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți A., în nume propriu și în reprezentarea minorei B. și A., a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C. S.A., a schimbat în tot sentința apelată și a respins cererea de chemare în judecată, a obligat apelanții-reclamanți în solidar la plata sumei de 4.440,52 RON cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate în apel în favoarea apelantei C. S.A.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs A. și A. în nume propriu și în reprezentarea minorei B., solicitând admiterea căii de atac formulate și casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenții arată că în mod greșit instanța de apel, a admis apelul declarat de către apelanta-intimată C. S.A., reținând că în cauză este aplicabilă legea italiană, respingând ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în temeiul legii române.

Astfel, consideră recurenții că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii în timp, respectiv a normelor de drept material.

Recurenții susțin că, deși instanța de apel a reținut dispozițiile art. 49 din Legea nr. 136/1995, a omis faptul că în baza legii italiene se stabilesc doar despăgubirile și nu întregul cadru procesual. Recurenții apreciază că, în condițiile în care asigurătorul RCA nu a soluționat cererea de despăgubire, nu a stabilit nici dreptul la despăgubiri a persoanelor vătămate prin accident, nici cuantumul acestora, nu a admis în tot sau în parte și nici nu a respins cererea de despăgubire, la împlinirea termenului legea italiană nu mai are nici o aplicabilitate în cauză, sancțiunile aplicate de aceasta neputând fi aplicate în România unui asigurător RCA român, fiind în situația neîndeplinirii de către asigurător a obligației de a face.

Prin urmare, recurenții susțin că nu se poate invoca și aplica legea italiană într-o cauză care nu mai este vorba despre despăgubiri în baza unei polițe RCA, ci despre neîndeplinirea obligației de a soluționa cererea de despăgubire într-un termen rezonabil, asa cum și legea italiană și legea română o impun.

Mai arată recurenții și faptul că instanța de apel a constatat că nu poate fi reținută culpa conducătorului auto chemat în calitate de intervenient în prezentul litigiu, însă acesta a fost introdus în cauză în urma hotărârii instanței de apel din primul ciclu procesual, devenind intervenient doar în rejudecare în fața instanței de fond, chiar dacă nu era cazul având în vedere obiectul cauzei și natura pretențiilor.

Totodată, recurenții consideră că instanța de apel a încălcat regulile de procedură privitoare la judecata apelului, respingându-l ca nefondat fără a analiza motivele invocate de autorii căii de atac.

Mai arată recurenții și că instanța de apel nu a analizat faptul că intimata-pârâta a soluționat în legătură cu același accident cererea formulată de proprietarul autoturismului, numitul E., proprietarul autoturismului MM - 08 - KRY, în termenul legal, cerere admisă, iar acesta a fost despăgubit pentru daune materiale, nefiind în autoturism la momentul producerii accidentului.

Recurenții-reclamanți și-au întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimata Primăria Orașului Borșa a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Intimata-pârâtă C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinărilor depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul declarat în cauză este admisibil.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2020 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2021 s-a reținut, în esență, că obiectul acțiunii este evaluabil în bani, iar recurenții datorează o taxă judiciară de timbru calculată conform art. 3 coroborat cu art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, respectiv 100 de RON pentru invocarea art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., 6.581,50 RON pentru invocarea pct. 8 al aceluiași articol și 16.620,33 RON aferent penalităților solicitate și s-a acordat termen la 17 martie 2021, în complet de filtru, pentru a da posibilitatea recurenților să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 23.301,83 RON.

La termenul de la 17 martie 2021 cauza a fost amânată în vederea soluționării definitive a cererii de ajutor public judiciar, formulate de recurenți, acordându-se termen la 12 mai 2021, în complet de filtru.

Examinând cu prioritate aspectele legate de timbrarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, recurentul-reclamant A. în nume propriu și în reprezentarea minorilor B. și A. a solicitat obligarea intimatei-pârâte C. S.A. la plata sumei de 200.000 de euro, reprezentând daune morale, și la plata penalităților în cuantum de 2.963.565,02 RON (calculate la valoarea de 0,2% pe zi de întârziere pentru perioada cuprinsă între 12 noiembrie 2014 - 19 august 2019), astfel cum au fost indicate de recurent în apel.

Prin decizia recurată, Curtea de Apel Cluj, secția a-II-a civilă a admis apelul declarat de intimată, a schimbat în tot sentința apelată și a respins cererea de chemare în judecată, iar din modul în care au formulat calea de atac, rezultă că recurenții au avut în vedere obținerea despăgubirii astfel cum a fost arătată în acțiune.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., iar conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza I coroborate cu cele ale art. 3 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, iar conform art. 32 și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile legii.

Înalta Curte constată că recurenților-reclamanți li s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 23.301,83 RON prin adresa emisă la 28 ianuarie 2021, că cererea de ajutor public judiciar formulată de recurenți a fost respinsă prin încheierea din 17 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, și că aceștia nu au formulat cerere de reexaminare.

Pentru aceste considerente și văzând că până la data soluționării căii de atac formulate, recurenții-reclamanți nu și-au îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și A. în nume propriu și în reprezentarea minorei B. împotriva deciziei civile nr. 733/2019 din 6 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și A. în nume propriu și în reprezentarea MINOREI B. împotriva deciziei civile nr. 733/2019 din 6 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2021.