ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 88/2022

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra cauzei de față, Înalta Curte reține următoarele:

Prin încheierea din 2 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2015, s-a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru depuse în dosarul nr. x/2015, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimații Spitalul Clinic Municipal "Dr. B." Oradea și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin decizia civilă nr. 409/A din 30 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2015, a fost respins ca nefondat apelul declarat de petentul A. împotriva încheierii civile din 2 octombrie 2019 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a declarat contestație în anulare, formându-se dosarul nr. x/2021.

În cursul soluționării căii extraordinare de atac, contestatorul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin încheierea din 18 octombrie 2021, Curtea de Apel Oradea a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, formulată de contestatorul A..

În motivarea soluției pronunțate, Curtea a arătat că s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ într-o contestație în anulare a unei hotărâri judecătorești definitive, astfel încât, prin raportare la obiectul concret al cauzei stabilit prin contestația în anulare, a concluzionat că invocarea excepției neconstituționalității ce vizează un alt temei juridic decât cel prevăzut de art. 503 și următoarele C. proc. civ. excede cadrului procesual, neavând nicio legătură cu cauza. Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea contestatorului de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva încheierii din 18 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, petentul A. a declarat recurs, cale de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 28 octombrie 2021.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-petent a arătat că necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 a rezultat din conflictul de interese în care se află Curtea de Apel Oradea, instanță chemată să judece o cauză în care recurentul-petent este parte împreună cu judecătorii instanței - două litigii ce fac obiectul dosarului nr. x/2020 și dosarului nr. x/2020

Apreciază că prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 îngrădesc dreptul de liber acces la o instanță independentă și imparțială pentru că o parte dintr-un litigiu care este propriul său judecător nu poate fi imparțial, iar soluția pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în sensul că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, este pronunțată în exces de putere.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând încheierea recurată în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile formulate de recurentul-petent pot fi subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la faptul că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, în sensul că excepția invocată ar avea legătură cu soluționarea cauzei.

Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din același articol dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, instanța este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăși asupra relevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale în soluționarea cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.

Așadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței - de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate - este limitată de dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care și cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății.

În speță, recurentul-petent a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 în fața instanței învestite cu soluționarea contestației în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 409/A din 30 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Articolul a cărui neconstituționalitate se solicită a fi constatată - art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 - prevede că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel cum se poate constata, acest text legal nu are legătură cu obiectul concret al cauzei deduse judecății ori cu stadiul procesual al litigiului - contestație în anulare declarată împotriva unei decizii prin care s-a soluționat apelul la o cerere de restituire a taxei de timbru. Altfel spus, excepția de neconstituționalitate invocată nu vizează calea de atac a contestației în anulare, astfel încât să devină admisibilă sesizarea Curții Constituționale.

Astfel cum a reținut și curtea de apel, condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței. Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma soluției pronunțate și a dispozițiilor legale în temeiul cărora această soluție a fost pronunțată.

Cu privire la relevanța pe care soluționarea excepției de neconstituționalitate o are în prezenta cauză, având în vedere faptul că instanța în fața căreia a fost invocată excepția a fost învestită cu soluționarea unei căi extraordinare de atac, se constată că nu sunt fondate criticile recurentului, neexistând legătură între soluția ce ar fi putut fi pronunțată în cadrul contestației în anulare și soluția ce ar fi putut fi pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea excepției invocate.

Cu alte cuvinte, și dacă s-ar admite neconstituționalitatea prevederilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, acest aspect nu ar avea relevanță directă în soluționarea contestației în anulare, iar prefigurarea unei soluții vizând neconstituționalitatea nu creează premisele aplicării directe a acelei norme în vederea soluționării căii extraordinare de atac.

În mod corect a reținut curtea de apel faptul că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că prin cererea formulată s-a invocat neconstituționalitate unui text de lege ce are legătură cu materia contenciosului administrativ și vizează litigiile apărute între persoanele fizice sau juridice și autorități sau instituții ce exercită atribuțiuni de putere publică. Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ reglementează procedura de urmat în cazul litigiilor ivite în cadrul acestui tip de raporturi juridice. De asemenea, aceeași lege definește și noțiunea de "contencios administrativ" ca fiind "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Prin urmare, pentru ca un litigiu să poată fi dedus spre soluționare instanței de contencios administrativ, acesta trebuie să ca el puțin una din părți să fie o autoritate publică, în sensul definit de lege, iar litigiul să privească emiterea/încheierea unui act administrativ, nesoluționarea în termenul legal de către autoritatea publică a unei cereri prin care petentul tinde să își valorifice un drept/interes legitim sau refuzul nejustificat al autorității publice de a soluționa o astfel de cerere.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut curtea de apel faptul că nu este îndeplinită cerința prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, aceea ca dispoziția legală criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 18 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2022.