ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2126/2020

Ședința publică din data de 20 octombrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 25 martie 2019, petentul A. a solicitat returnarea taxelor din dosarele nr. x/2015, y/2015* și 4673/111/2015** ale Curții de Apel Oradea.

Prin încheierea din 2 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimații Spitalul Clinic Municipal "Dr. B." și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva încheierii din 2 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs petentul A., care a fost înaintat în vederea soluționării Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la 15 noiembrie 2019.

În cuuprinsul căii de atac, petentul a invocat excepția de necompetență materială procesuală a completului de judecată specializat în materia de drept civil de a soluționa prezentul litigiu din perspectiva faptului că o parte este o autoritate publică, iar izvorul naturii juridice al obiectului dedus judecății îl constituie normele juridice care reglementează refuzul nejustificat al autorității publice de răspunde la plângerea prealabilă ce este asimilat unui act administrativ unilateral definit ca atare de prevederile art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum și cele care reglementează discriminarea.

Totodată, petentul a invocat și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea din 18 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015.

Prin încheierea din 22 septembrie 2020, s-a fixat termen în ședință publică la 20 octombrie 2020, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea căii de atac.

Analizând, cu prioritate, excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea căii de atac cu care a fost învestită, se rețin următoarele:

Calea de atac exercitată în cauză este îndreptată împotriva încheierii din 2 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2015, prin care a fost respinsă cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A..

Procedura de soluționare a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru este reglementată de art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, la alin. (4) din dispoziția legală menționată fiind prevăzut că "cererea de restituire se adresează instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea".

Din conținutul acestei prevederi legale, reiese cu evidență că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru are caracter necontencios, neurmărindu-se prin aceasta stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, sens în care dispozițiile din legea specială, O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, urmează a fi coroborate cu cele ale art. 527 și urm. C. proc. civ., referitoare la procedura necontencioasă.

La art. 534 alin. (2) C. proc. civ. se prevede că încheierea dată asupra unei cereri necontencioase este supusă numai apelului, cu excepția celei pronunțate de un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care este definitivă.

Rezultă, astfel, că, încheierea prin care s-a soluționat cererea de restituire a taxei judiciare de timbru poate fi atacată doar cu apel.

Față de acestea, văzând că legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării încheierii prin care s-a soluționat o cerere necontencioasă, iar calea de atac prevăzută de lege în acest sens este apelul, pentru a nu încălca dreptul părții de a-i fi analizate criticile împotriva soluției de respingere a cererii sale de restituire a taxei judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 152 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că deși petentul și-a intitulat calea de atac formulată recurs, fiind înregistrată în programul ECRIS ca atare, aceasta reprezintă apel, urmând a fi calificată ca atare.

În consecință, văzând că, în conformitate cu prevederile art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența de a soluționa cereri de apel, iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție competența instanțelor este prevăzută numai prin lege, urmează a fi declinată soluționarea căii de atac declarate de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 2 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Oradea, acesta fiind instanța competentă să aprecieze și asupra excepției de necompetență materială procesuală a secției civile invocată de petent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a căii de atac declarate de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 2 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Oradea.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2020.