ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 942/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin încheierea din 16 martie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de apelantul-petent A., cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 39, alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că prin încheierea atacată (pronunțată în data de 2 octombrie 2019 din dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Oradea), a fost respinsă cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, reținându-se că nu este incident vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute la art. 45, alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Or, instanța de apel urmează să verifice tot din perspectiva acestor dispoziții (art. 45, alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013) dacă este îndeplinită cerința legală pentru restituirea taxei.

Rezultă că excepția de neconstituționalitate a art. 39 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 nu are legătură cu soluționarea cauzei (a apelului pendinte), condiție de admisibilitate prevăzută la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, motiv pentru care instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva încheierii din 16 martie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, în termen legal, a declarat recurs A..

În motivarea cererii de recurs, recurentul A. a arătat, în esență, că prevederile art. 39 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 au legătură cu soluționarea cauzei, deoarece dacă n-ar fi plătit taxa judiciară de timbru, cererea de chemare în judecată ar fi fost anulată ca netimbrată, iar excepția de neconstituționalitate poate fi invocată în orice cauză, oricare ar fi obiectul ei, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

De asemenea, se susține că instanța nu a motivat respingerea excepției de neconstituționalitate, invocându-se decizia nr. 36/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și art. 21 din Constituție.

Intimatul Spitalul Clinic Municipal "Dr. B." Oradea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului:

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din același articol, dispune că, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Așadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, este limitată de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care și cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și soluționarea cauzei deduse judecății.

Astfel, instanța este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăși asupra relevanței ori nerelevanței textului denunțat ca fiind contrar legii fundamentale pentru soluționarea cauzei cu care a fost învestită și în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate.

Condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din directa legătură a prevederilor legale în discuție cu rezolvarea litigiului aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma obiectului cauzei, a stadiului procesual și a dispozițiilor legale în temeiul cărora judecata va fi realizată.

În speță, cu privire la relevanța pe care soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate ar avea-o în prezenta cauză, se constată că nu sunt fondate criticile recurentului, neexistând legătură între soluția ce ar fi putut fi dată apelului și normele juridice a căror neconstituționalitate a fost invocată de parte.

Prin cererea de sesizare a Curții Constituționale adresată instanței de apel, recurentul-petent a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 potrivit cărora:

"Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. (2) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ. rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., numai după soluționarea cererii de reexaminare."

Prin urmare, aceste texte legale prevăd termenul de declarare și modalitatea de soluționare a cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru de către instanța de judecată.

Or, în cauză, obiectul apelului formulat de petentul A. îl constituie încheierea din 2 octombrie 2019 din dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Oradea, prin a fost respinsă cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, reținându-se că nu este incident vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute la art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Astfel cum în mod legal a reținut instanța de apel, cu ocazia soluționării apelului, instanța de control judiciar urmează a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile legale cerute pentru restituirea taxei judiciare de timbru, din perspectiva prevederilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 45 statuând asupra cerințelor legale necesare pentru restituirea taxei judiciare de timbru și a modalității de soluționare a acestei cereri.

Ca atare, o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor pretins a fi contrare legii fundamentale, nu ar fi de natură a influența în niciun fel soluționarea căii de atac a apelului, întrucât, în cadrul procedurii prevăzute de art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 nu se analizează modul de stabilire a taxei de timbru, ci doar dacă sunt îndeplinite cerințele legale prevăzute la art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind restituirea taxei judiciare de timbru.

Prin urmare, în mod legal Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a reținut că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, vizând existența unei legături între textele atacate și soluționarea cauzei în care se invocă excepția.

Mai mult, în ceea ce privește susținerile formulate prin cererea de recurs vizând o pretinsă nemotivare și încălcare prin hotărârea recurată a dispozițiilor art. 21 din Constituția României, se constată că acestea sunt pur formale, pe de o parte, instanța reținând argumentat inexistența legăturii între soluția ce ar fi putut fi dată apelului și normele juridice a căror neconstituționalitate a fost invocată de parte, iar, pe de altă parte, recurentul nearătând în ce mod instanța de apel a nesocotit prevederile constituționale indicate, împrejurare care determină imposibilitatea instanței de recurs de a analiza o eventuală nelegalitate a hotărârii atacate din această perspectivă.

Față de cele anterior reținute, Înalta Curte apreciază că instanța de apel în mod legal și temeinic a respins, în cauză, cererea de sesizare a Curții Constituționale, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, astfel încât va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 16 martie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2021.