ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 84/2022

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 16 octombrie 2018 pe rolul Judecătoriei Baia Mare, reclamanții A. și B., prin mandatar C., în contradictoriu cu pârâții E. și F., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună rezilierea promisiunii de vânzare-cumpărare nr. x din 3 aprilie 2018 și a actelor adiționale nr. x din 16 aprilie 2018 și 188 din 17 aprilie 2018, cu privire la imobilul situat în Baia Mare, strada x, nr. 81A, înscris în C.F. nr. x - C1- U8 Baia Mare, nr. cad. x - C1 - U8, în natură apartament în suprafață construită de 115 m.p., utilă de 86,29 m.p., compus din hol, living + bucătărie, dormitor, baie, dormitor, baie, balcon, împreună cu cotele părți comune în suprafață de 807/10.000 și cotă teren în suprafață de 91/1124. Au solicitat și obligarea pârâților la plata sumei de 60.000 euro sau echivalentul în RON la data plății, cu dobânda legală calculată începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 5731 din 24 mai 2019, Judecătoria Baia Mare a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Maramureș.

Prin sentința civilă nr. 249 din 11 martie 2020, Tribunalul Maramureș, secția I civilă a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de pârâți.

A admis în parte cererea formulată de reclamanți și a rezoluționat promisiunea de vânzare-cumpărare cu dată certă nr. 178 din 3 aprilie 2018 și actele adiționale cu încheiere de dată certă nr. 187 din 16 aprilie 2018 și nr. 188 din 17 aprilie 2018, încheiate între părți cu privire la imobilul situat în Baia Mare, strada x, nr. 81A, apt. 8, județul Maramureș, înscris în CF nr. x, în natură apartament în suprafață construită de 115 mp, utilă 86,29 mp, compus din hol, living cu bucătărie, dormitor, baie, dormitor, baie, balcon, împreună cu cotele părți comune în suprafață de 807/10.000 și cotă teren în suprafață de 91/1124;

A obligat pe pârâți în solidar să achite reclamanților suma de 60.000 euro în echivalent RON la data plății, cu dobânda legală penalizatoare ce se va calcula începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea efectivă.

A obligat pe pârâți, în solidar, să achite reclamanților suma de 6.405,20 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 216/A din 27 octombrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâții E. și F. împotriva sentinței civile nr. 249 din 11 martie 2020 a Tribunalului Maramureș, pe care a menținut-o.

Împotriva deciziei civile nr. 216/A din 27 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, pârâții E. și F. au declarat recurs.

Prin cererea de recurs, pârâții au solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, iar în subsidiar, casarea deciziei recurate și schimbarea în tot a sentinței civile nr. 249 din 11 martie pronunțată de Tribunalul Maramureș, în sensul respingerii acțiunii.

Prin prisma motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții-pârâți au arătat că instanța de apel a încălcat regulile de procedură când a respins, fără să motiveze conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., proba cu interogatoriul intimaților, apreciind doar că interogatoriul nu este concludent, fără a arăta motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția de înlăturare.

Au arătat, de asemenea, că instanța de apel a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 309 alin. (5) raportat la art. 309 alin. (4) pct. 5 C. proc. civ., deoarece a constatat că proba cu martori este inadmisibilă pe motiv că s-a invocat nulitatea relativă a actului juridic, iar nu nulitatea absolută. Pârâții au precizat că au dorit să lămurească faptul că suma consemnată în promisiunea de vânzare-cumpărare nu a fost plătită pârâților, aceasta fiind achitată anterior semnării promisiunii. Au subliniat că prin proba testimonială nu au tins a dovedi "peste ceea ce cuprinde înscrisul".

Recurenții-pârâți au solicitat casarea deciziei recurate pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța trebuia să arate fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele administrate, cu menționarea motivelor pentru care unele au fost reținute iar altele înlăturate, excepțiile invocate și soluționarea acestora, precum și normele aplicate la situația de fapt stabilită.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie - cerințe ce înlătură arbitrariul și fac posibil controlul judiciar.

Prin prisma motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-pârâți au susținut încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 1179, art. 1235 și art. 1236 C. civ.

Promisiunea de vânzare-cumpărare este nulă, deoarece îi lipsește cauza, mai exact, unul dintre elementele ce intră în structura cauzei, respectiv scopul imediat - aspect ce echivalează cu absența unui element esențial al actului juridic, sancțiunea fiind nulitatea promisiunii de vânzare-cumpărare și radiere ipotecă purtând încheierea de dată certă nr. 178 din 3 aprilie 2018. Din cuprinsul acesteia nu rezultă că D. au primit de la reclamanții Grad suma de 30.000 euro, nici la data încheierii convenției și nici anterior semnării acesteia.

În realitate, intimații A. și B. nu au predat pârâților E. și F. nicio sumă de bani, nici anterior și nici la data încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare nr. x din 3 aprilie 2018, această sumă fiind achitată de aceștia societății G. S.R.L. în baza promisiunii nr. 56 din 17 martie 2017. Astfel, părțile au avut reprezentarea faptului că intimații nu au plătit și nu vor plăti recurenților suma de 30.000 euro.

Au arătat că, motivat de imposibilitatea construirii imobilului - obiect al promisiunii de vânzare-cumpărare nr. x din 17 martie 2017 încheiat între reclamanți și societatea G. S.R.L., aceste părți au convenit schimbarea apartamentului nr. x, pe care intimații-reclamanți au dorit să îl cumpere, cu apartamentul situat pe str. x, Baia Mare care aparține pârâților. Fiind acceptat schimbul de apartamente, a fost încheiată promisiunea de vânzare-cumpărare și radiere ipotecă purtând încheierea de dată certă nr. 178 din 3 aprilie 2018.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 24 decembrie 2020.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților.

Prin încheierea din 28 octombrie 2021 recursul a fost admis în principiu și s-a stabilit termen la 20 ianuarie 2022, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

În ceea ce privește prima critică din cuprinsul cererii de recurs, sub incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenții-pârâți susțin două aspecte: pe de o parte, că instanța de apel a încălcat regulile de procedură atunci când a apreciat că interogatoriul intimaților nu este concludent, iar pe de altă parte, că instanța a încălcat normele de procedură prevăzute de art. 309 alin. (4) pct. 5 și alin. (5) C. proc. civ. atunci când a stabilit că nu este admisibilă audierea de martori întrucât actul atacat nu este criticat din punct de vedere al unei nulității absolute, ci al unei nulități relative.

Referitor la primul aspect - respingerea probei cu interogatoriul intimaților, se observă că recurenții-pârâți nu precizează, în mod concret, care au fost normele de procedură ce ar fi fost încălcate de instanța de apel atunci când a respins cererea în probațiune formulată de apelanții-pârâți, Curtea apreciind neconcludența probei în soluționarea cauzei.

Teza probatorie a vizat stabilirea faptului că suma de bani nu a fost predată apelanților-pârâți E. și F., iar curtea de apel, examinând solicitarea de încuviințare a probei cu garantarea efectivității principiilor fundamentale ale procesului civil precum legalitatea, dreptul la apărare, contradictorialitatea și rolul judecătorului în aflarea adevărului, raportându-se la soluția apelată, motivele de apel formulate și probele existente deja la dosar, a apreciat că interogatoriul intimaților nu este concludent pentru soluționarea apelului.

În ceea ce privește al doilea aspect al criticii - încuviințarea probei testimoniale având aceeași teză probatorie (faptul că suma de bani nu a fost predată apelanților-pârâți), se constată că, de asemenea, recurenții-pârâți nu precizează, în mod clar, care au fost normele de procedură ce ar fi fost încălcate de instanța de apel atunci când a reținut, în acord cu dispozițiile art. 309 alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 309 alin. (4) pct. 5 C. proc. civ., că nu este admisibilă proba cu martori împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris.

Măsura criticată de recurenții-pârâți prin prisma motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este consecința aprecierii instanței de prim control judiciar asupra caracterului concludent și îndestulător al probatoriului dosarului, pentru lămurirea în întregime a procesului. Prin urmare, raționamentul logico-juridic ce a fundamentat o atare concluzie intră în domeniul procesului de apreciere a probatoriului încuviințat și administrat în fazele procesuale anterioare, astfel că analiza unor atare critici, astfel cum au fost formulate, iese din sfera controlului de legalitate permis instanței de recurs.

Se constată că măsurile dispuse de curtea de apel, în sensul respingerii solicitării de încuviințare a probei cu interogatoriul intimaților și a probei testimoniale, au fost date cu respectarea întocmai a regulilor procesuale în materie de probațiune, neputându-se reține săvârșirea de către instanță a vreunei neregularități care să atragă nulitatea hotărârii pronunțate în cauză. Nu se poate reține incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., câtă vreme respingerea probelor s-a făcut motivat, din considerente obiective, după discuții în condiții de contradictorialitate, părțile având posibilitatea să își susțină argumentele în fața instanței de apel. Se reține, totodată, că instanțele sunt suverane în aprecierea asupra necesității, concludenței și utilității probelor și în stabilirea valorii lor probatorii.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., se constată că acesta a fost formal invocat. Prin cererea de recurs nu sunt prezentate critici de natură a fi încadrate în acest motiv de casare, recurenții-pârâți mărginându-se a enunța în cuprinsul a patru paragrafe din cererea de recurs aspecte pur teoretice și de maximă generalitate legate de motivarea hotărârii judecătorești prin prisma dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Din considerentele deciziei recurate rezultă cu prisosință motivele avute în vedere de instanța de apel. Înțeleasă ca un silogism judiciar de natură a explica și fundamenta hotărârea pronunțată, motivarea nu poate avea semnificația unui răspuns exhaustiv la toate argumentele părților care sprijină fiecare capăt de cerere/critică din calea de atac, fiind unanim recunoscut aspectul potrivit cu care motivarea unei hotărâri judecătorești nu este o problemă de volum, ci una de conținut, de substanță.

Înalta Curte constată că decizia curții de apel respectă exigențele referitoare la claritatea, precizia, consecvența și, în final, la necontradictorialitatea motivării, cuprinzând un răspuns specific și explicit la motivele de apel, astfel că instanța de recurs a putut realiza controlul de legalitate cu care a fost învestită.

În fine, examinând recursul recurenților-pârâți întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva încălcării normelor de drept material prevăzute de art. 1179 și art. 1235-1236 C. civ., instanța constată că sunt nefondate criticile de nelegalitate prin care, în esență, s-a susținut faptul că lipsește unul dintre elementele esențiale ale actului juridic ce intră în structura cauzei - scopul imediat.

Se observă că, deși se susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete asupra raționamentului curții de apel care a determinat soluția de respingere, ca nefondat, a apelului promovat de pârâții E. și F., critici care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată.

Astfel, recurenții-pârâți s-au rezumat la a prezenta aspecte ce țin de situația de fapt a speței, istoricul litigiului și derularea relațiilor dintre părți din propria perspectivă, arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material întrucât lipsește cauza - element esențial al actului juridic.

Cauza - condiție esențială pentru validitatea contractului, astfel cum prevede art. 1179 C. civ., este definită ca fiind motivul care determină fiecare parte să încheie contractul (art. 1235 C. civ.). Următorul text de lege, art. 1236 C. civ. a cărui încălcare se invocă, prevede condițiile cauzei contractului: cauza trebuie să existe, să fie licită și morală.

În speță, critica din recurs referitoare la lipsa cauzei antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți și sancțiunea ce intervine, sancțiune prevăzută de art. 1238 alin. (1) C. civ. - anulabilitatea actului, a făcut obiect al analizei instanței de apel.

Răspunzând criticii din apel, Curtea a reținut că în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 3 aprilie 2018 s-a menționat că avansul în cuantum de 30.000 euro a fost achitat anterior semnării convenției, atât promitenții-vânzători, cât și promitenții-cumpărători semnând actul în cuprinsul căruia s-a consemnat acest aspect.

Or, astfel cum în mod corect a reținut instanța de apel, nu se poate susține lipsa cauzei pentru neplată, având în vedere mențiunea din antecontract ce atestă achitarea avansului anterior semnării convenției.

Încercarea recurenților-pârâți de a convinge contrariul alunecă spre expunerea unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanțele de fond. Aspectele prezentate, vizând relațiile dintre recurenții-pârâți, intimații-reclamanți și promitentul-vânzător, reprezintă veritabile reiterări ale elementelor care circumstanțiază situația de fapt dedusă judecății. Fără existența unor expuneri care să reflecte raționamentul eronat al instanței de apel, sub aspectul normelor de drept material reținute ori fără argumente clare care să arate maniera eronată de aplicare sau de interpretare a dreptului material incident în cauză, instanța de recurs nu poate decela aspecte de nelegalitate ale hotărârii de apel.

Se constată, așadar, că și criticile întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt nefondate, tinzând, în realitate, la reaprecierea probelor și la schimbarea situației de fapt, aspecte ce reprezintă valențele unui veritabil control judiciar de temeinicie, incompatibil cu structura recursului.

Pentru toate considerentele expuse, reținând că sunt neîntemeiate motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din același cod, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

În aplicarea art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenții-pârâți E. și F. vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1803 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți H. și I..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții E. și F. împotriva deciziei civile nr. 216/A din 27 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Obligă pe recurenții-pârâți E. și F. la plata sumei de 1803 RON către intimații-reclamanți H. și I., cu titlul de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2022.