ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 75/2022
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 75/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022
Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub dosar nr. x/2010, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B., a solicitat instanței să anuleze executarea silită.
La 11 ianuarie 2011 C. a formulat cerere de intervenție în interes propriu.
Prin sentința civila nr. 5475 din 22 martie 2011, Judecătoria Sectorului 1 București a respins cererea de intervenție în interes propriu, ca inadmisibilă.
A admis excepția netimbrării contestației și a anulat contestația, ca netimbrata.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. și intervenienta B. au declarat recurs (intitulat în mod eronat apel).
Prin decizia civilă nr. 354R din 9 februarie 2012, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul- intervenient în nume propriu C..
A admis recursul declarat de recurenta-contestatoare A..
A casat în parte sentința recurată - numai în ceea ce privește contestația la executare și a trimis cauza spre rejudecare numai asupra acestei cereri la aceeași instanță, menținând dispozițiile referitoare la respingerea cererii de intervenție.
Prin decizia civilă nr. 1273R din 19 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. și de intervenientul C. împotriva deciziei nr. 354R din 9 februarie 2012 pronunțate de Tribunalul București.
Contestația la executare a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub dosar nr. x/2012.
Prin sentința civilă nr. 11211 din 17 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a admis excepția lipsei calității procesual active a contestatoarei.
S-a respins, ca fiind declarată de o persoana fără calitate procesual activă, contestația formulată de contestatoarea A..
S-a respins cererea de intervenție în interesul reclamantei, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, contestatoarea A. și intervenientul C. au formulat recurs (intitulat în mod eronat apel), cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub dosar nr. x/2012.
Prin încheierea de ședință din 8 ianuarie 2015, tribunalul a suspendat judecarea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 252 R din 8 iunie 2017, Tribunalul București, secția IV-a civilă a admis excepția de perimare și a constatat perimate recursurile formulate de recurenta-contestatoare A. și de recurentul-intervenient C. împotriva sentinței civile nr. 11211 din 17 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. și intervenientul C. au declarat recurs.
Prin decizia civilă nr. 406 din 7 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-contestatoare A. și de recurentul-intervenient C. împotriva deciziei civile nr. 252 R din 8 iunie 2017 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, intervenientul C., personal și în calitate de reprezentant al recurentei-contestatoare A., a solicitat îndreptarea omisiunilor strecurate în decizia civilă nr. 406 din 7 septembrie 2017 pronunțată de această instanță.
Prin încheierea din 14 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondată, cererea formulată de petenții A. și C. privind îndreptarea erorilor materiale din decizia civilă nr. 406 din 7 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2012.
Prin decizia nr. 350R din 22 aprilie 2019, Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de recurenții-contestatori C. și A. împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunțată la 14 decembrie 2017 de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2012.
Împotriva deciziei civile nr. 350 R din 22 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017, contestatorii C. și A. au formulat cerere de revizuire, formându-se dosarul nr. x/2019.
Prin încheierea din 14 iunie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, s-a respins cererea de recuzare a președintelui completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de revizuire.
Prin încheierea din 15 noiembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, completul învestit cu soluționarea cererii de revizuire a înaintat dosarul președintelui de secție pentru a desemna completul de judecată care va soluționa cererea de recuzare formulată împotriva președintelui de complet.
Împotriva încheierii din 14 iunie 2019 și a încheierii din 15 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, revizuenții A. și C. - în nume propriu și în calitate de mandatar al recurentei A. au declarat recurs.
Dosarul a fost înregistrat la 7 decembrie 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă și a primit, prin repartizare aleatorie, termen de judecată la 20 ianuarie 2022 - termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac.
Examinând recursul, în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Recursul declarat împotriva încheierii din 14 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care s-a respins cererea de recuzare a președintelui completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de revizuire:
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.
Așadar, încheierea de respingere a cererii de recuzare are, din punctul de vedere al căilor de atac, același regim juridic ca și hotărârea asupra fondului.
În speță, prin încheierea din 14 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a respins cererea de recuzare formulată în cadrul unui dosar având ca obiect soluționarea cererii de revizuire declarate împotriva deciziei nr. 350R din 22 aprilie 2019, prin care Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de recurenții-contestatori C. și A. împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunțată la 14 decembrie 2017 de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2012 (îndreptare eroare materială strecurată într-o decizie pronunțată în recurs), fondul cauzei fiind, așadar, o hotărâre irevocabilă în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
Prevederile art. 299 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 377 C. proc. civ., dispun că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive, date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.
În conformitate cu prevederile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
Prin urmare, coroborând textele legale anterior menționate, întrucât în speță hotărârea ce s-a pronunțat în soluționarea contestației în anulare formulate împotriva unei decizii pronunțate în recurs, are caracter irevocabil, reiese că și încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare formulată în cauza având ca obiect soluționarea unei revizuiri împotriva respectivei hotărâri este irevocabilă, nefiind susceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului, cu atât mai mult, această încheiere nu ar avea deschisă separat cale de atac, ci numai odată cu fondul și doar în ipoteza în care fondul cauzei ar fi susceptibil de vreo cale de atac.
Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din 15 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București:
Prin încheierea din 15 noiembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, completul învestit cu soluționarea cererii de revizuire a înaintat dosarul președintelui de secție pentru a desemna completul de judecată ce va soluționa cererea de recuzare formulată împotriva președintelui de complet.
Înalta Curte constată că recursul este exercitat împotriva unei încheieri prin care s-au dispus măsuri administrative - încheiere premergătoare cu caracter preparatoriu, în sensul prevederilor art. 268 C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
Prevederile anterior redate se coroborează cu cele ale art. 316 C. proc. civ. - dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.
În consecință, ca regulă, încheierile de ședință premergătoare pot fi atacate odată cu fondul, cu aceeași cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii judecătorești prin care cauza a fost soluționată.
Ca atare, în raport de dispozițiile legale anterior redatate, care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea din 14 iunie 2019 și încheierea din 15 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, ce au fost atacate cu recurs, nu sunt supuse, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.
Principiul legalității căilor de atac, prevăzut de dispozițiile art. 129 din Constituție, presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenții A. și C., în nume propriu și în calitate de mandatar al recurentei A. împotriva încheierii din 14 iunie 2019 și a încheierii din 15 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2019.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2022.