ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 527/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

asupra conflictului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la 14 iunie 2021, A. a solicitat anularea, în parte, a deciziei Autorității pentru Administrarea Activelor Statului nr. 30 din 12 mai 2021, respectiv articolul 1 al acesteia și pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate existența dreptului reclamantei de a primi măsuri compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru terenul indicat și să fie obligată pârâta la emiterea unei noi decizii de soluționare a notificării.

2.1. Prin sentința nr. 2100 din 8 octombrie 2021, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. A declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect anulare parțială act, acțiune în constatare, obligație de a face, în favoarea Tribunalului București.

S-a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 29 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, reținându-se că, potrivit alin. (3) al art. 26, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva deciziei de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării.

Contrar celor susținute de reclamantă, tribunalul a reținut că aceste dispoziții nu prevăd o competență alternativă, ci reglementează două ipoteze alternative, respectiv cea când notificarea este soluționată de către deținătorul imobilului, situație în care decizia de respingere poate fi atacată la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității deținătoare și cea când notificarea este soluționată de entitatea învestită potrivit legii, caz în care actul emis de către aceasta poate fi atacat la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află respectiva entitate, în speță aceasta fiind Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

2.2. Prin sentința nr. 8 din 7 ianuarie 2022, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Făcându-se aplicarea art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, în vigoare la de la 31 mai 2019, s-a constatat că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și ar. 34 pot fi atacate de persoana îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul.

În raport de art. 33 din același act normativ și având în vedere noțiunea de entitate învestită potrivit legii la care acesta se referă, explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, s-a constatat că aparține competența de soluționare Tribunalului Iași, în a cărui circumpscriție se află imobilul, obiect al deciziei a cărei anulare se solicită.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o acțiune în anularea, în parte, a deciziei Autorității pentru Administrarea Activelor Statului și pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate existența dreptului reclamantei de a primi măsuri compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru terenul indicat și să fie obligată pârâta la emiterea unei noi decizii de soluționare a notificării.

Legea nr. 165/2013 a fost adoptată în scopul eficientizării procesului prevăzut de Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005 de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv de Statul român în perioada comunistă sau a acordării despăgubirilor aferente acestora.

În speță, se constată incidența dispozițiilor Legii nr. 165/2013 cauzei deduse judecății, în condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost formulată după adoptarea legii, iar aplicarea în timp a dispozițiilor actului normativ menționat este prevăzută la art. 4, care stipulează în sensul că acestea sunt incidente cererilor formulate și depuse, în termenul legal, la entitățile legal învestite, nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare.

Totodată, potrivit art. 3 pct. 1, în înțelesul legii, cererile au semnificația de notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, pentru stabilirea instanței competente a soluționa pricina au relevanță dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată (14 iunie 2021), respectiv cu modificările aduse prin Legea nr. 111/2019, act normativ publicat în Monitorul Oficial al României nr. 418 din 28 mai 2019.

Aceste prevederi legale instituie o normă de competență absolută, ce atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul, competența de soluționare a contestațiilor formulate de persoanele care se consideră îndreptățite împotriva deciziilor emise cu respectarea dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013.

Cum, în speță, imobilul în litigiu este situat în municipiul Iași, județul Iași, aflat în raza teritorială a Tribunalului Iași, în favoarea acestei instanțe se va stabili competența de soluționare a cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.